COMUNICARE EFICIENTĂ ÎN SITUAŢII CONFLICTUALE

Rapciuc Andreea, profesor psihopedagog

Liceul cu Program Sportiv “Iolanda Balaş Soter” din Buzău

Conflictul reprezintă o stare de tensiune creată între cel puţin două persoane cu opinii sau interese diferite într-o anumită situaţie. Privit prin prisma modalităţii de abordare, el poate avea un carater pozitiv sau negativ. Modalităţi incorecte de abordare includ evitarea, impunerea propriului punct de vedere, ascultarea pasivă, atacul la persoană, mesaje non-verbale sau/şi paraverbale agresive. Strategii de abordare pozitivă a conflictului includ formula Aserţiunii EU, ascultarea activă, recunoaşterea sentimentelor celuilalt, compromisul etc.

Conflictul reprezintă o stare de tensiune creată între cel puţin două persoane cu opinii, interese diferite sau chiar contradictorii într-o anumită situaţie. Acesta poate avea atât urmări pozitive, cât şi negative pentru relaţia dintre persoanele aflate în conflict, în funcţie de modalitatea de abordare a acestuia.

Abordările incorecte includ cel mai adesea:

-Evitarea, pe principiul “Totul se va rezolva de la sine”

-Impunerea propriului punct de vedere

-Ascultarea pasivă (lipsa efortului voluntar de procesare a informaţiei transmise)

-Atacul la persoană (critica, judecarea, jignirea, blamarea persoanei, ameninţarea)

-Mesaje non-verbale (mimică, gestică) şi paraverbale (inflexiunile vocii) de sfidare, ironizare, nepăsare etc.

Aceste modalităţi de abordare a conflictului conduc cel mai adesea la agravarea conflictului şi deteriorarea legăturii cu persoana cu care am intrat in conflict.

Strategii de abordare constructivă a conflictului:

Aserţiunea EU– exprimă ceea ce simte cel care transmite mesajul față de comportamentul celeilalte persoane, după formula:

1.Acţiunea 1.Când..../ Faptul că...

2.Efectul asupra mea 2.(Mă face să mă) Simt /Sunt...

3.Cauza, motivul 3. Deoarece...

Exemplu: “Când vii acasă târziu, eu mă simt îngrijorată pentru că nu știu ce ți s-a întâmplat. “

Ascultarea activă– implică efortul de a procesa informația transmisă, contact vizual, empatie, referiri verbale la informațiile transmise, reformulări, solicitarea de lămuriri, etc

Reflectarea/ Recunoaşterea sentimentelor celeilalte persoane.

De exemplu: “Păreți foarte supărat pentru eșecul meu de la olimpiadă.”.

Comportamentul, nu persoana. Presupune exprimarea nemulţumirii faţă de comportamentul persoanei, şi nu etichetarea persoanei.

Exemplu: “Comportamentul tău a fost unul necivilizat”, în loc de “Eşti o persoană necivilizată.”

Compromisul– implică abilităţi de negociere şi presupune renunţarea de ambele părţi ceva pentru a se ajunge la un consens.

Exemplu: “Dacă amândurora ne este poftă de portocală şi nu avem decât una, eu aş zice să o împărţim egal.”

Pentru reuşita acestor tipuri de abordare a conflictului, este necesar ca mesajele nonverbale şi paraverbale transmise să fie în acord cu mesajele verbale.

Bibliografie:

Lemeni Gabriela, Miclea Mircea (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2010.

Neculau Adrian, Stoica-Constantin Ana, Psihosociologia rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iaşi, 1998.