DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII

DE AUTOEVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR

Înv. Marc Aurica

Școala Gimnazială Câmpeni

Ocaziile care i-au adus pe elevi în situația de a se autoevalua, m-au determinat să-i analizez atent pentru a observa reacția fiecăruia față de greșelile lui, la învățătură sau comportare și astfel am dedus că elevii cu o autoapreciere corectă sunt într-adevăr cooperanți, dorind să știe unde au greșit. Ceilalți cu tendință de subapreciere, au impresia că sunt nedreptățiți încearcă să-și explice greșelile și să-și impună punctul de vedere. Există și elevi care se subapreciază și cărora li se pare că nu se pot autoaprecia singuri, refuzând chiar să facă acest lucru.

Drumul de la evaluare la autoevaluare este lung și necesită o strategie adecvată din partea cadrului didactic cât și perseverență, răbdare, deschidere la schimbare, capacitate empatică, recunoașterea propriilor greșeli, ameliorarea activității de predare învățare, cât și a se avea în vedere anumiți factori care pot influența pozitiv.

Autoevaluarea elevilor reprezintă o modalitate de evaluare cu multe valențe formative, capabilă să-i ajute la aprecierea propriilor performanțe în raport cu obiectivele educaționale propuse.

Încă din clasa I se poate observa o tendință de autoapreciere la elevi. Unii se cred perfecți, neputând să accepte observații critice din partea colegilor sau a dascălului. Față de ceilalți, ei devin indiferenți și în cele din urmă nu vor fi apreciați în colectiv. Sunt și elevi care se subapreciază, ei suferă, își pierd încrederea în forțele proprii, se izolează sau încearcă anumite posibilități necorespunzătoare prin care să iasă în evidență.

Întâlnind toate aceste situații de-a lungul anilor, am acordat multă atenție formării unei deprinderi corecte de evaluare și autoevaluare, creșterii încrederii în forțele proprii, crearea unei atitudini corecte față de învățătură, având la bază respectul față de sine și față de ceilalți.

Autoevaluarea presupune o serie de valențe formative, cum ar fi:

-implică elevul în procesul evaluării, făcându-l să înțeleagă efortul necesar pentru atingerea obiectivelor propuse, cât și ceea ce reprezintă calificativele acordate de dascăl;

- îl responsabilizează pe elev în privința propriei activități, pentru a se adapta învățării și activității școlare;

- poate fi considerată ca un proces de autoreglare care accelerează învățarea;

- îl ajută pe elev să-și dea seama de progresul său și să-și amelioreze performanțele proprii;

- îl determină pe elev să fie un critic al său, să-și cunoască limitele și nivelul de pregătire în comparație cu ceilalți;

- dezvoltă motivația intrinsecă și impulsurile cognitive;

Ocaziile care i-au adus pe elevi în situația de a se autoevalua, m-au determinat să-i analizez atent pentru a observa reacția fiecăruia față de greșelile lui, la învățătură sau comportare și astfel am dedus că elevii cu o autoapreciere corectă sunt într-adevăr cooperanți, dorind să știe unde au greșit. Ceilalți cu tendință de subapreciere, au impresia că sunt nedreptățiți încearcă să-și explice greșelile și să-și impună punctul de vedere. Există și elevi care se subapreciază și cărora li se pare că nu se pot autoaprecia singuri, refuzând chiar să facă acest lucru.

Drumul de la evaluare la autoevaluare este lung și necesită o strategie adecvată din partea cadrului didactic cât și perseverență, răbdare, deschidere la schimbare, capacitate empatică, recunoașterea propriilor greșeli, ameliorarea activității de predare învățare, cât și a se avea în vedere anumiți factori care pot influența pozitiv:

- stimularea în permanență a celor care-și îndeplinesc sarcinile, chiar dacă nu se remarcă prin ceva deosebit;

- evitarea remarcării continue a celor care se cred superiori prin ceea ce realizează, a celor cu tendință de supraevaluare, chiar dacă au doar rezultate bune;

- evidențierea și a celor mai timide realizări, din toate punctele de vedere;

- acordarea posibilității de a reface lucrarea deja apreciată, ținând seama de recomandările făcute;

Autoevaluarea elevilor reprezintă o modalitate de evaluare cu multe valențe formative, capabilă să-i ajute la aprecierea propriilor performanțe în raport cu obiectivele educaționale propuse. Ea îl sprijină pe fiecare elev să-și afle propria valoare, premisă necesară oricărei depășiri, cu accent pe autoperfecționare.

Cu multă grijă, fiecare cadru didactic poate crea în clasă un climat socio-afectiv benefic dezvoltării personalității elevilor, dezvoltând formarea unui spirit critic sănătos, a unei exigențe sporite față de sine, ceea ce reprezintă de fapt o nouă etapă în dezvoltarea autoaprecierii.

Bibliografie:

1. Revista “ Învățământul primar ”, nr 4/2004, Ed. Miniped

2. Revista “ Învățământul primar ”, nr 1-3/2006, Ed. Miniped

3. “Tribuna învățământului” 1-7 decembrie/2003

4. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996