EDUCAȚIA PENTRU DEMOCRAȚIE – IMPERATIV AL SISTEMULUI EDUCAȚIONAL CONTEMPORAN

Soroiu Crina, profesor învățământ primar,

Școala Gimnazială, George Călinescu, Iași

Acest articol subliniază importanța noilor educații pe fondul evidențierii problematicii lumii contemporane, în toată complexitatea ei. Educația pentru democrație constituie un răspuns adecvat la schimbările în viața politică de astăzi. Antrenarea tinerelor generații ca cetățeni responsabili și activi în viața comunității reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale sistemelor educaționale din statele democratice. Adaptarea conținuturilor și accesibilizarea lor în cadrul procesului instructiv-educativ constituie aspecte de real interes pentru instituțiile de învățământ din România.

Cuvinte cheie: educație pentru democrație, noile educații, problematica lumii contemporane, sistem educațional.

Dinamica lumii contemporane generează cerințe la nivelul sistemului educațional, care trebuie să se adapteze schimbărilor diverse pe care societatea le traversează. Aceste probleme globale, imprevizibile și prioritare, etalate de lumea contemporană în toate aspectele ei impulsionează definirea de noi obiective precum și delimitarea unor conținuturi adecvate. Sistemul educațional are o misiune pe cât de dificilă pe atât de importantă, aceea de a forma atitudini corespunzătoare problematicii contemporane, dar și selectarea acelui set de cunoștințe, care transmise și însușite adecvat pot construi viitorul. Există opinii conform cărora educației îi revine în mod exclusiv rolul de a fundamenta dezvoltarea societății: dezvoltarea se va face cu ajutorul educației sau nu se va face deloc.

Trebuie, însă, menționat faptul că pentru a fi un real factor de dezvoltare a societății, sub toate aspectele ei, educația trebuie să aibă un caracter permanent, subiectul, dar și obiectul cunoașterii, fiind supuși unui continuu proces de devenire. Ca răspuns adecvat la caracterul complex și dinamic al problematicii lumii contemporane, sistemul educațional a definit noile educații. Acestea sunt: educația pentru sănătate, educația pentru democrație, educația ecologică, educația nutrițională, educația casnică modernă, educația antreprenorială etc. Educația pentru democrație constituie un aspect important în spectrul noilor conținuturi la nivelul sistemelor educaționale.

Astfel, în cadrul învățământului secundar superior, conținuturi care vizează formarea spriritului civic participativ compatibil cu o democrație real funcțională pot fi integrate în curriculumul opțional. Instituțiilor de învățământ le revine obligația de a pregăti tinerii de astăzi pentru participarea conștientă și responsabilă la viața comunității de mâine. Acest imperativ devine cu atât mai important cu cât se constată o diminuare a interesului pentru participare a cetățenilor la viața publică. Pentru a contura un profil adecvat societății în schimbare, al cetățeanului activ, conținutul disciplinei Educație pentru democrație trebuie să evidențieze următoarele aspecte: interesul pentru problemele comunității, responsabilitatea decizională, toleranța față de diversitate, implicare în viața comunității, atitudine pozitivă în raport cu sine/cu ceilalți, respectarea legii.

În acest context, apare în mod justificat întrebarea: în ce măsură cadrele didactice dețin abilitățile și dispoziția spre perfecționare, pentru a răspunde nevoii de formare a unor cetățeni activi la procesul de dezvoltare a democrației, în societatea contemporană. Aceste eforturi trebuie însoțite de reforme capabile să impulsioneze cetățenii din toate statele membre ale Uniunii Europene spre activism politic. Educația pentru democrație participativă trebuie să includă cunoștințe, capacități, precum și o serie de valori și atitudini, dar, mai mult decât atât, se impune a direcționa elevii spre abilitatea de a acționa în viața socială, în conformitate cu referințele conceptuale însușite. Pentru a facilita procesul de predare, a unor astfel de conținuturi, trebuie specificat aportul la procesul instructiv-educativ pe care manualele Consiliului Europei l-au dovedit. Aceste materiale au fost elaborate sub numele A învăța și a trăi democrația, subliniind însemnătatea însușirii conținuturilor referitoare la o democrație, dar și a aplicării acestor achiziții teoretice. Democrația, îndeosebi cea reprezentativă, are o reală valoare educativă, tocmai prin faptul că oferă indivizilor posibilitatea de a participa la viața politică, la dezbateri și la soluționarea problemelor specifice vieții publice.

Educația pentru democrație și fundamentele acesteia devine importantă în contextul actual al constatării unui interes diminuat de participare la vot, nu doar în România, ci în întreaga Europă. Conștientizând faptul că un astfel de fenomen periclitează funcționarea corectă și legitimă a unui regim democratic, se impune ca factorul educației să atragă atenția tuturor celor implicați. Introducerea unor conținuturi adecvate, relevante pentru problematica democrației reprezentative, accesibilizarea acestora printr-o serie de mijloace eficiente, precum și utilizarea unor metode cu aport important la nivel practic, pot conduce la o responsabilizare a tinerei generații în ceea ce privește funcționarea instituțiilor democratice și a statului de drept. Acest obiectiv devine mult mai însemnat în contextul marii familii europene, unde diversitatea de valori necesită o armonizare, unde cultura modernă se redefinește prin democratizare.

Sublinierea importanței și valențelor pozitive, pentru devenirea personalității umane, pe care le comportă educația pentru democrație presupune recunoașterea funcției politice/civice a educației. Aceste conținuturi referitoare la valorile democrației, ale statului de drept își propun formarea unei personalități sub influența valorilor civice și vizează integrarea individului în societate ca cetățean, responsabil și activ, implicat în viața comunității.

Se poate concluziona că educația nu poate fi separată de viața comunității, de realitatea socială, economică sau politică și, mai mult decât atât, educația trebuie să-și armonizeze tendințele de schimbare și evoluția la exigențele generate de sistemul educațional la nivel european sau global. De asemenea, subiectul noilor educațiii este unul complex, destul de dificil de abordat, în condițiile schimbărilor pe care societatea le suferă și, bineînțeles, constituie o tematică deschisă spre noi concepte capabile să descrie realitățile viitoare cu care societatea, economia, politica și implicit educația se vor confrunta. Se impune, astfel, o abordare holistică a problematicii lumii contemporane, din moment ce o analiză secvențială și izolată a problemelor prezentului nu se dovedește a fi eficientă și suficientă.

Bibliografie

Alexis de Tocqueville, Despre democrație în America, Editura Humanitas, București, 1995.

Bîrzea, Cezar, All european study on education for democratic citizenship policies, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2004.

Dewey, John, Fundamente pentru o știință a educației, Editura Didactică și Pedagogică, RA., București, 1992.

George,Vaideanu, Educația la frontiera dintre milenii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988.

Gheorghe Popescu, Diversitatea culturală - o provocare pentru progresul lumii contemporane, Academia de Studii Economice, București, 2006.

Mariana Marinescu, Noile educații în societatea cunosșterii, Editura Pro Universitaria, București, 2013.