EVALUAREA RANDAMENTULUI ŞCOLAR AL ELEVILOR

ÎN CADRUL DISCIPLINEI  MATEMATICĂ

                                                                                                   Prof. Petruţ Steliana

                                                         Grup Şcolar “M. Eminescu” Jimbolia Timiş

1.1. Evaluarea activităţii didactice marchează calitatea operaţionalizării obiectivelor pe un an de studii şi a obiectivelor  pe unităţi de  instruire care reflectă capacitatea cadrului didactic  de a determina  situaţiile pedagogige şi a organiza activităţile de învăţare  la nivelul posibilităţilor minime, medii sau maxime ale colectivului de elevi.

Activităţile de predare învăţare, evaluare se află într-o strânsă legătură de aceea trebuie proiectate în acelaşi timp.

Evaluarea are trei etape principale:

1. măsurarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice  (probe scrise, probe orale, probe practice, proiecte, portofolii, referate etc.).
2. aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii unitare (barem de corectare şi notare, descriptori de performanţă, etc.)
3. formarea concluziilor : desprinse în urma interpretării rezultatelor obţinute în vederea  

adoptării deciziei educaţionale adecvate.

Evaluarea  reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare.

Evaluarea performanţelor elevilor are următoarele funcţii:

1. de diagnoză: în sensul de a face cunoscute situaţiile şi factorii care  duc la obţinerea unor rezultate ale elevilor pentru a stabili eventualele proceduri de remediere;
2. de prognoză: în sensul anticipării performanţelor viitoare ale elevilor pe baza rezultatelor înregistrate şi al planificării secvenţelor următoare ale activităţii de învăţare. Se asociază de regulă cu prima funcţie.
3. de certificare: a nivelului de cunosştiintţe şi abilităţi ale elevilor  la sfârşitul unei perioade lungi de instruire .
4. de selecţie: pentru accesul elevilor într-o etapă superioară de învăţământ sau într-un program specific de instruire. Această funcţie permite ierarhizarea elevilor în urma rezultatelor obţinute.

Evaluarea îndeplineşte şi funcţii specifice:  funcţie motivaţională (prin care se stimmulează activitatea de învăţare a elevilor) şi  funcţia de orientare şcolară .

1.2. Tipuri de evaluare                                                                                        

1   Evaluare iniţială: se realizează la începutul unui nou ciclu de învăţământ, la clasele nou formate. Aceast tip de evaluare urmăreşte: stabilirea nivelului de pregătire al elevilor; identificarea lacunelor în formarea elevilor; determinarea potenţialului de învăţare; determinarea capacităţii de a învăţa independent; depistarea dificultăţilor de învăţare; detectarea cunoştinţelor şi a abilităţilor  care permit asimilarea de noi cunoştinţe.

2.   Evaluare continuă: se realizează în timpul programului de instruire, după secvenţe de învăţare. Acest tip de evaluare urmăreşte orientarea evaluării curente către tipurile de comportament cognitiv, afectiv, psiho-motor de elevi; prestaţia elevilor în timpul lecţiei; participarea spontană a elevilor; gradul de implicare al elevilor; măsurarea progreselor atinse de elevi; evidenţierea progresului înregistrat de elevi de la o secvenţă la alta. 

3.  Evaluarea finală: se realizează la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an şcolar). Acest tip de evaluare urmăreşte: recapitularea, sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite anterior; diagnosticarea şi ameliorarea  rezultatelor instruirii; ierarhizarea elevilor şi aprecierea nivelului de performantaţă.

Orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat se numeste probă de evaluare.

1.3. Instrumentele de evaluare

Instumentele de evaluare se clasifică în:

    1. Metode tradiţionale: probe scrise, probe orale, probe practice.

    2. Metode alternative: observatţia, investigaţia, proiectul, portofoliu, auto evaluarea, tema pentru acasă, tema de lucru în clasă.

În cadrul metodelor şi tehnicilor de evaluare tradiţionale voi pune în discuţie câteva chestiuni legate de  probele scrise  (teste de evaluare). Probele scrise îmbracă  următoarele forme: extemporale; teze; fişă de lucru; teste; teme pentru acasă; teme în clasă; chestionare; referate; teste docimologice. Aceste probe prezintă  puncte tari şi puncte slabe.

În primul rând ele verifică  cunoştinţele şi capacităţile fără intervenţia profesorului. Puncte tari: asigură uniformitatea subiectelor; oferă posibilitatea examinării unui număr mare de elevi; obiectivitatea notării; se pot recorecta;  diminuarea stresului; dă posibilitatea elevului să-şi formuleze răspunsul independent. Puncte slabe: întârzierea în corectarea unor greşeli  sau completarea unor lacune identificate; feed-back mai slab; posibilitatea copiatului  sau a ghicirii răspunsului. În acest context am propus un test pe tipuri de itemi pentru clasa a-X-a liceu cu barem de corectare şi cu analiza rezultatelor evaluării. Dat fiind faptul că am participat la cursuri de formare  şi în acest domeniu, am dorit să public acest material  fiind poate necesar şi altor cadre didactice. Astfel am propus un test de evaluare  pentru clasa a X a .

Argument pentru alegerea competenţelor

Modificările aduse programei şcolare pentru clasele IX-XII începând cu anul şcolar 2008/2009, de către specialiştii MECT, au făcut ca şi planificarea calendaristică orientativă să sufere schimbări. Deoarece planificarea trebuie făcută în concordanţă cu calendarul pentru susţinerea tstelor initiale, dar şi cu programa de evaluare pentru bacalaureat, a fost necesară o comparaţie între competentele de referinţă conţinute în programa şcolară şi obiectivele de evaluare conţinute în programa pentru examenele nationale.

                        În conformitate cu planificarea calendaristică, prima unitate de învăţare este               puteri si radicali. Cum orice unitate de învăţare este finalizată printr-un test de evaluare sumativă, am ales pentru analiză un astfel de test inclusiv ecuaţii logaritmice şi exponenţiale.

                        Astfel, obiectivul cadru vizat este: cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi a procedurilor de calcul specifice matematicii.

                        Competenţele specifice vizate sunt:

1. să efectueze calcule cu numere reale, utilizând reguli de calcul şi proprietăţi ale operaţiilor;

2. să exploreze modalităţi de rationalizare sau de descompunere a numerelor reale folosind operaţiile studiate şi să identifice modalităţi eficiente de organizare a unui calcul prin scrierea  în forme variate.

Testul de evaluare cuprinde 11 itemi, dintre care 4 itemi semiobiectivi (itemi de completare), 3 itemi obiectivi (item de asociere) şi 4 itemi subiectivi. Conţinutul testului este în concordanţă cu obiectivul de evaluare ales. Ponderea şi tipul itemilor cuprinşi în testul de evaluare sumativă sunt asemănătoare cu subiectele date la bac în anii anteriori. Deasemenea, am avut în vedere nivelele taxonomice vizate, în concordanţă cu conţinuturile, dar şi cu nivelul clasei, prin respectarea unor standarde curriculare minime de performanţă.

                        Astfel, obiectivul de evaluare ales nu a fost „luat la întâmplare”, ci a fost conform planificării calendaristice, putând, în acest mod, să administrez testul acum şi să analizez rezultatele obţinute.

FORMULAREA COMPETENŢELOR DE EVALUARE

Testul de evaluare propus, având ca obiectiv de evaluare aplicarea operaţiilor cu  radicali în calcule variate este un obiectiv de generalitate medie, în care elevii să-şi însuşească domeniul de definire a unui radical, rezolvarea de ecuaţii iraţionale, logaritmice şi exponenţiale. Astfel, la finalul lecţiei de verificarea cunoştinţelor, elevul va fi capabil:

         CO1: să stabilescă domeniul de definiţie al unui radical

         CO2: să efectueze calcule folosind proprietăţile radicalului

         CO3 : să rezolve ecuaţii iratţionale

         CO4: să efectueze exerciţii de calcul cu puteri şi proprietăţi a acestor  numere;

               CO5: să rezolve ecuaţii exponenţiale şi logaritmice.

TEST  DE  EVALUARE - Ecuaţii

CLASA a X-a

I. (20p) Scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect la problemele de mai jos:

1. Mulţimea valorilor reale   pentru care expresia   are sens este:             

a)               b)                c)               d)

2. Mulţimea valorilor reale  pentru care expresia  are sens este:

a)                 b)             c)               d)

3. Soluţia ecuaţiei  este:                                                                 

a)                  b)                c)                  d)

4. Soluţia ecuaţiei  este:                                                                        

a)                  b)               c)                  d)

II.(30p)  Asociaţi fiecărei ecuaţii din coloana A soluţia corespunzătoare din coloana B:

          A                                                                              B

1.                                                                 a)  

2.                                                               b) 5

3.                                                                      c)

4.                                                                 d) 2

                                                                                      e) 7

III. (40p) Redactaţi rezolvarea completă a subiectelor:

Rezolvaţi în R următoarele ecuaţii:

1.

2.

3.

4.

BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE

I.                   1. b  ; 2. d ; 3. c ; 4. a

     II.      1.a ; 2.d ; 3.c ; 4.e

     III.Pentru orice soluţie corectă, diferită de cea din barem, se acordă punctajul maxim corespunzător

 Se acordă 10 puncte din oficiu

Notă : exerciţiile au fost culese din: Manual clasa a X-a, M.Burtea, G. Burtea, Ed. Carminis 2005, pg.100, pg.110, pg.136, pg.137; Exerciţii şi probleme, C. Niţă, C. Năstăsescu, pg.55 EDP Bucureşti