Autori/Opere

Texte(citate)

Rapsozi/lãutari

instrumente

Locul

desfãsurãrii

horei

Aspecte caracteristice

Particularitãti

artistice

Dimitrie

Cantemir-

„Descrierea

Moldovei”

„Jocurile sunt la

moldoveni cu totul

altfel decât la

celelalte neamuri.

Ei nu joacã

doi sau patru insi

laolaltã, ca la

frantuji si lesi,

ci mai multi roatã

sau într-un sir lung. Altminteri, ei nu

joacã prea lesne

decât la nunti.

Când se prind

unul pe altul

de mânã

si joacã roata,

mergând

de la dreapta spre

stânga cu aceeasi

pasi potriviti, atunci

zic cã

joacã hora.”

Cantemir fixeazã

invariantele temei:

- hora reprezintã

momentul principal

al nuntii;

- roata (miscarea

neîntreruptã a

vietii);

- sensul miscãrii,

- de la dreapta spre

stânga.

Ion Creangã-

„Amintiri din

copilãrie”

„De la o vreme,

prinzând mos

Bodrângã la curaj,

sã nu înceapã

cânta din fluier

o Corãbiascã

de cele frãmântate

înloc? Noi, atunci,

sã nu ne întãrâtãm

la joc? Şi asa

o fierbeam tare,

de nu ne ajungea

casa, si dam

chiorâs

prin fasole, prin

mazãre si bob, si

sãmânta de

cânepã se fãcea

oloiu,

pârâind sub talpele

noastre.”

mos Bodrângã

(cântã din

fluier)

crâsma

Mihai

scripcarul

satul

La Creangã hora

este o tentatie („o

luam hãbãuca prin

cele sate, pe unde

stiam cã se fac

hori”).

- Paroxismul trãirii

- Spectacol arhaic

(ritual al

fecunditãtii -

zdrobirea

semintelor pentru a

lua o nouã

înfãtisare).

-Stilul oral

(adresarea

directã, intero-

gatiile)

-Registrul

comic

George Cosbuc-

„Nunta Zamfirei”

„Si-n vremea când

s-au cununat

S-a-ntins poporul

adunat

Sã joace-n drum

dupã tilinci:

Feciori, la zece fete,

cinci,

Cu zdrãngãneii la

opinci

Ca-n port de sat.

Trei pasi la stânga

binisor

ªi alti trei pasi la

dreapta lor;

Se prind de mâini

si se desprind

S-adunã cerc si iar

se-ntind

ªi bat pãmântul

tropotind

În tact usor.”

tilincile

drumul

- În acest „poem

coregrafic”, hora

marcheazã apogeul

nuntii, moment

esential în viata

satului.

- Poetul noteazã

miscarea, asezând

în centrul

desenului „cercul”-

roata.

- Se retine fermitatea contactului cu

pãmântul.

- Hora, element de

ceremonial.

-sunetele

„zdrângancilor”

sugerate prin

aliteratia „ci”;

-gradarea

ritmului

(lin-sacadat-

ropot)

-armonia

imitativã prin

gerunziul

„tropotind”;

-verbe cu valoare

repetitivã

(se prind, se

desprind,

s-adunã,

se-ntind).

Liviu Rebreanu-

„Ion”

„Duminicã. Satul e la

horã. ªi hora e

pe ulita

din dos, la Todosia,

vãduva lui Maxim

Oprea.

Cu cât Briceag

întetes-te

te cântecul, cu atât

flãcãii se îndârjesc,

îsi înfloresc jocul,

trec fetele pe sub

mânã,le dau drumul

sã se învârteascã

singure, topãie pe loc

ridicând tãlpile, îsi

ciocnesc zgomotos

cãlcâiele,

îsi plesnesc

tureacii cizmelor cu

palmele nãdusite …”

Briceag - „cu obra-

zul culcat pe vioa-

rã, cu ochii închisi

îsi sfârâie degetele

pe strune si

cântecul saltã

aprig, înfocat”;

Holba-„chior”

Gãvan- „tigan

urât si negru”

(cântã la

gordunã)

bãtãtura Todosiei

- Atmosferã încinsã,

apãsãtoare(soarele

îngãlbenit de necaz”

„zãduf”, ”nourul de

praf”)

- Hora atrage între-

gul sat

- Patima protagonis-

tilor

- Ierarhizarea socia-

lã (gruparea sãteni-

lor):

*primarul, chiabu-

rul,sãtenii înstãriti;

*dascãlul pensionar

si cei ce ascultã

„palavrele rãscoapte”

*preotul, învãtãtorul

- Conflictele sunt

anticipate (Ion-

Vasile Baciu; Ion-

George)

- Scena vietii

- Colectivita-

tea — martor si

comentator

- Exactitatea

detaliilor

- Comporta-

mentismul

- Caracterul

epopeic

Zaharia Stancu –

„Descult”

„Din sufletul poporu-

lui chinuit, dar plin

de sperantã într-o

vreme mai bunã,

s-au iscat

melodiile acestea

largi

generoase în ritmul

cãrora si acum,

peste veacuri si

veacuri, ro-

mânii leagã hore

întinse pe care le

joacã fãlosi,

cu pasi mari, cu

fruntea sus, de parcã întreaga lume ar fi a

lor, hore de stãpâni

ai pãmânturilor si

ai pãdurilor, ai apelor

si ai zãvoaielor,

ai plaiurilor si ai

muntilor si ai

vãzduhurilor, hore de

oameni slobozi si

fericiti”.

„Lãutarii -

trei prãpãditi”

- vioara

clarinetul

cobza

- în fata cârciu-

mii

-Contrastul dintre

înfãtisarea umilã

a lãutarilor si

marea lor artã

interpretativã.

-Fiecare instrument

sugereazã un alt

registru al trãirii

omenesti

(suferinta, revolta,

umorul).

-Contopirea

rapsodului

cu instrumentul

-Frumusetea

melodicã

si ritmicã

a horelor

-Vechimea creatiei

populare – formã

de rezistentã la

vicisitudinile

existentei.

-Horele exprimã

lupta poporului

împotriva

apãsãrii, mãretia si

încrederea în

libertate si

fericire.

-Proza poematicã

-Inversiuni

-Repetitii

-Metafore

(vioarã neagrã

gãlbuie în care

„geme si suspinã,

sunã si rãsunã

o inimã de om”)

-Grandoare, so-

lemnitate.

Titus Popovici-

„Setea”

„Se însereazã.Cerul

euscat, încremenit,

depãrtãrile pustii,

vinete;

Labos a scos câteva

lãmpase si le-a

atârnat

de crengile frãgarului;

roiuri de tântari

fluturã în jur, ca

o pânzã verzuie,

subtire. Cu cele

din urmã puteri,

Putu

suflã din trâmbitã,

împrãstiind o ploaie

de scuipat;

Bobocut a fã-

cut scurtã la mânã,

îi curg lacrimile si

în timp ce

trage arcusul

pe strune,

vorbeste cu tatã-sãu:

„Mai bine m-ai fi

omorât când m-am

nãscut,

Sã mã fi tâpat în

fântânã,

Sã mã fi pus pe foc…”

Putu

(trompeta)

Bobocut

(vioara)

La cârciuma

lui Labos

-Ardoarea, îndârji-

rea cu care se con-

sumã jocul

-Praful din nãrile

fetelor

-Pentru lãutari a

cânta este un

chin

-Depoetizare

voitã

-Detasare rece

-Stil dur