IMPORTANŢA STRATEGIILOR DIDACTICE DE ÎNVǍŢARE

INTERACTIV-CREATIVǍ ÎN GRǍDINIŢĂ

Prof. înv. preşcolar Bălăşoiu Flaminia

Grădiniţa P.N. Vălişoara

Rezumat

Didactica modernă, spre deosebire de cea „tradiţională” pune în centrul acţiunii didactice copilul. Acesta nu mai este doar un receptor pasiv al informaţiilor, ci devine subiect activ al acţiunii educaţionale. În aceste condiţii ar trebui folosite, cu precădere, strategiile didactice interactiv-creative, în componenţa cărora intră metodele didactice interactive. Prin aplicarea la clasă a strategiilor interactive, copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi adult. Ele determină preşcolarul să urmărească atent, cu interes sporit şi curiozitate lecţia, să-şi utilizeze imaginaţia, memoria, puterea de anticipare.

Cuvinte cheie: strategie didactivă interactivă, creativitate, interactivitate, activism, Brainstorming,

Argument

Învǎţarea interactiv-creativǎ este un proces evolutiv, care are la bazǎ receptivitatea faţǎ de experienţele noi cǎutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiza, sintezǎ, generalizare, abstractizare, concretizare punând accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri şi solicitand o profundǎ implicare intelectualǎ, psihomotorie, afectivǎ şi voliţionalǎ.

În cadrul învǎţǎrii interactiv-creative copilul descoperǎ, imagineazǎ, construieşte şi redefineşte sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalitǎţi şi solicitând procesele psihice superioare de gândire şi creaţie. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale şi colective, al interacţiunii copilului cu ceilalţi, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea noului.

Strategiile care îi angajeazǎ în procesul de învǎţare stimuleaza gândirea criticǎ, sporesc gradul de conştientizare şi de responsabilitate din partea lor.

Ce sunt strategiile didactice interactive?

Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective
Strategia de predare-învăţare (strategia didactică) reprezintă chintesenţa metodelor, procedeelor, mijloacelor de învăţământ şi a modurilor de organizare a învăţării (frontal, pe grupe şi individual), în derularea lor secvenţială pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative.
Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de învatare cu situatiile de învatare, reprezentând un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective. Ea este necesara în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza în functie de decizia strategica a cadrului didactic. Ea este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate. Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si învatare.

Strategiile didactice interactive sunt recunoscute drept modalităţi eficiente de stimulare a potenţialului creativ, atât individual, cât şi grupal, promovând o metodologie care exerzează capacităţile superioare cognitive ale copiilor.

Strategia didactică, devine astfel, rodul unei munci colective desfăşurată de cadrul didactic împreună cu copii, aceştia completând planul de lucru cu propriile interese, dorinţe de cunoaştere şi de activitate intelectuală. În aceste condiţii, copiii pot alege modul in care doresc să lucreze: în echipă, colectiv sau individual, pot alege ce materiale didactice să utilizeze, pot opta pentru anumite metode de lucru. Astfel, având şansa de a avea asemenea opţiuni, educatorul contribuie la dezvoltarea creativităţii copiilor, iar strategia didactică care a luat naştere din combinarea armonioasă a tuturor factorilor implicaţi, poate duce cu succes către îndeplinirea obiectivelor propuse.

Strategiile didactice interactice ca strategii de grup presupun munca în echipă a copiilor organizaţi pe microgrupuri în vedferea realizării obiectivelor propuse. Se bazează îe sprijinul reciproc în cercetare şi învăţare, stimulează participarea efectivă a fiecărui copil, antrenând toată personalitatea copiilor (abilităţi cognitive, afective, volitive, sociale). Solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de părerile colegiilor. Strategiile didactice interactive trebuie percepute ca strategii de interacţiune activă între participanţi la activitate.

Exemple de metode ce ar putea constitui elemente ale unei strategii didactice interactive

Brainstorming, metodă denumită şi “asalt de idei” poate fi utlizată cu succes în a-i determina pe copii să emită cât mai multe idei, fâră ca iniţial să se stabilească valoarea acestora.

Etapele brainstormingului:

• formularea sub formă de întrebare a temei;

• comunicarea sarcinii de lucru;

• comunicarea regulilor;

• desfăşurarea activităţii frontale de prezentare a ideilor;

• înregistrarea ideilor enunţate de copii;

• evaluarea ideilor.

Exemple de teme ce pot fi abordate prin metoda brainstorming:

• Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi niciodată soare?

• Care sunt drepturile copiilor?

• De ce este primăvara un anotimp frumos?

• Ce putem face pentru a avea o ţară curată?

O altă metodă ce poate fi folosită în cadrul unei strategii interactive este tehnica viselor. Este o metodă bazată pe meditaţie, în acre copilul îţi foloseşte imaginaţia, învăîând să se gândească la viitor, să se priecteze pe sine într-o altă locuinţă, într-o altă ţară, la o altă vârstă.

Grupa de copii va fi organizată în patru echipe.

Sarcina didactică: În cadrul temei “Grădiniţa mea” fiecare copil îşi va imagina cum va arăta grădiniţa când el va fi mare.

Grupa 1. “Lingviştii”: Realizaţi un text de 3-4 propoziţii în care să descrieţi grădiniţa voastră în viitor.

Grupa 2. “Constructorii”: Construiţi grădiniţa voşstră aşa cum credeţi ca va fi cînd voi veţi fi mari.

Grupa 3. “Desenatorii”: Desenaţi cum vreţi să arate grădiniţa voastră când veţi fi mari.

Grupa 4. “Actorii”: Imaginaţi-vă că aţi crescut mari şi sunteţi actori păpuşari. Prezentaţi un program artistic in grădiniţa voastră.

Concluzie

Interactivitatea se referǎ la procesul de învǎţare activǎ. Copilul acţioneazǎ asupra informaţiei pentru a o transforma într-una nouǎ, personalǎ şi interiorizatǎ. Cel ce învaţǎ reconstruieşte sensuri prin explorarea mediului înconjurǎtor, rezolvând probleme sau aplicând informaţia dobânditǎ în situaţii noi.

În cadrul învǎţǎrii, copilul îşi asumǎ rolul de subiect, de agent al propriei formǎri, iar noi, cadrele didactice vom fi ghidul în demersurile intreprinse. Învǎţarea interactiv-creativǎ este necesarǎ pentru a crea omul creativ, un constructor de idei. Acest tip de învǎţare pune accent pe învǎţarea prin cercetare-descoperire, pe învǎţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imginaţie creatoare.

Atitudinea activǎ şi creatoare a copiilor este o consecinţa atât a stilului de predare al nostru cât şi al obişnuinţei copilului de a se raporta la sarcinǎ. Stimularea activismului şi a creativitǎţii în grǎdiniţǎ presupune favorizarea unui mediu de învǎţare interactiv, dinamic.

Pentru stimularea activismului şi creativitatea copilului cadrul didactic trebuie sǎ fie un tip creativ şi activ, sǎ manifeste un comportament şi o atitudine pozitivǎ în acest sens. Aspiraţiile copiilor, valorile morale şi intelectuale preţuite de educatoare acţioneazǎ asupra personalitǎţii aflate în formare. Ceea ce preţuieşte şi promoveazǎ cadrul didactic va preţui şi va dezvolta şi copilul în mod mai mult sau mai puţin conştient. Cadrele creative determinǎ avântul creativitǎţii copiilor fǎrǎ eforturi deosebite. Cadrul didactic bun permite copilului sǎ-şi asume riscuri intelectuale, sǎ speculeze, sǎ facǎ asocieri nebǎnuite, oferindu-i însǎ sprijin în situaţii de frustrare,eşec,nesiguranţǎ.

Bibliografie:

Cerghit, Ioan (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Sructuri, stiluri strategii, Bucuresti, Editura Aramis;

Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 4/2007;

Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 1-2/2008;

Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 1-2-2010.