INOVAREA ŞI MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A EI

ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Saizescu Cristina-Alexandra

Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” Timişoara

Secolul XXI impune ca formatorii să adopte o atitudine corespunzătoare noilor coordonate ale realităţii, aflate într-o continuă schimbare, preocupându-se de formarea lor continuă, pentru ca ulterior să poată utiliza ceea ce au învăţat şi să poată selecta acele competenţe care să inducă elevilor capacitatea de a aplica în viaţa cotidiană cât mai multe din noţiunile predate în cadrul disciplinelor din trunchiul comun al curriculei şcolare.

Educaţia pe tot parcursul vieţii a devenit o prioritate a sistemelor de învăţământ la nivel global. Chiar dacă rolul educaţiei de bază, formale, rămâne esenţial, învăţarea permanentă, împreună cu educaţia nonformală, vin să personalizeze şi să dezvolte aptitudini cât mai apropiate de cerinţele pieţei şi ale societăţii actuale. Comisia Europeană a reunit iniţiativele sale de formare sub o singură umbrelă - programul de învăţare pe tot parcursul vieţii, iar acesta conţine patru subprograme: Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci şi Grundtvig.

Prioritatea centrală a programului de învăţare pe tot parcursul vieţii este să întărească contribuţia adusă de educaţie şi formarea profesională în atingerea obiectivului Lisabona de transformare a Uniunii Europene „în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă însoţită de o creştere cantitativă şi calitativă a numărului locurilor de muncă şi de o mai mare coeziune socială”, potrivit Comisiei Europene.

Ideea formării pe tot parcursul vieţii îşi pune amprenta şi asupra resursei umane din sistemul educaţional, iar cadrele didactice, mai mult poate decât alte categorii de intelectuali, pot fructifica în mod eficient competenţele inovative în procesul de învăţământ prin eficientizarea activităţilor cu elevii. Astfel, profesorii pot realiza legături interdisciplinare în cadrul demersurilor didactice la diverse nivele, create din necesitatea de a explica în cadrul vreunei lecţii un fenomen, o noţiune, o proprietate, sau pot fi planificate şi pot fi legate prin definirea unor concepte de utilizare a unor metode şi instrumente noi.

Activitățile de inovare sunt acțiunile cu caracter novator, care au ca bază funcţională procesul creativ specific uman de genera idei sau concepte noi, noi asocieri între idei sau concept pre-existente şi presupun parcurgerea unor etape: analiza surselor de oportunități de inovare, implementarea lor şi crearea modalităţii de a optimiza ulterior produsul realizat.

Interdisciplinaritatea constituie un mod inovativ de abordare a activităţii didactice, realizată pe fondul unei atitudini favorabile cretivităţii şi cultivate la cadrele didactice prin intermediul programelor de formare continuă la care aceştia participă periodic. Astfel, activităţile susţinute de profesori în medii formale sau informale vor fi mai apropiat de experienţele reale ale elevilor şi de nevoile lor de cunoaştere, iar premisa o constituie capacitatea inovativă a cadrului didactic de a crea asocieri între diverse discipline. Astfel, demersul interdisciplinar se revarsă peste limitele materiilor strict delimitate de curriculă, conlucrând la formarea personalităţii elevului, dar într-un mod integrator şi mult mai eficient. Dar pentru un astfel de demers, capacitatea de inovare a cadrelor didactice reprezintă cheia şi nucleul de la care pot pleca aceste asocieri interdisciplinare.

Cultivarea şi promovarea capacităţii de inovare a cadrelor didactice prin programe de formare continuă cât mai adecvate are efecte benefice asupra abordării ulterioare a procesului instructiv-educativ, iar capacitatea profesorilor de a realiza şi aplica asocieri interdisciplinare aduce un plus de eficienţă, o manieră didactică mai apropiată de nevoile reale de formare ale elevilor şi de noile coordonate ale realităţii.

Bibliografie

1. Creţu Eugen şi colectiv, „Inovarea în învăţământul de masă”, Editura Aramis, Bucureşti, 2014;

2. Morton Samuel, „Ingeniozitate în şcoala mileniului III”, Editura Eurobit, Timişoara, 2015;

3. *** Declaraţia Statutară a Comisiei pentru Învăţământ a Uniunii Europene.