INTEGRAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ORELE DE MATEMATICĂ

ÎN CICLUL PRIMAR

prof. înv. primar Marşeu Rodica Lavinia

Colegiul Tehnic Ion Mincu, Timişoara

MOTTO:

“Jocul este manifestarea primară a atitudinii creative a copiilor faţă de ceea ce îi înconjoară. Jocul trezeşte imaginaţia, creează buna dispoziţiie, activează gândirea.” (Vîgoţki)

Copilul este fiinţa a cărei principală trebuinţă este jocul. Nevoia de a se juca asigură puntea ce poate uni şcoala cu activitatea ce-i permite copilului să se manifeste spontan, deliberat şi, având impresia că se joacă, participă activ la propria lui formare, însuşindu-şi competenţe, abilităţi şi comportamente.

În procesul de învăţământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete propuse de învăţător şi ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi de dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile.Ceea ce caracterizează în esenţă jocul didactic este realizarea unei îmbinări armonioase între sarcinile specifice activităţii ludice şi sarcinile şi funcţiile specifice învăţării.

Importanţa jocului didactic

Utilizând jocul didactic în procesul de predare – învăţare, îmbinând ineditul şi utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai atractivă, mai interesantă.

Prin joc, elevul îşi angajează întreg potenţialul psihic îşi ascute observaţiile, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Jocul îi determină pe elevi să participe activ la procesul de învătare, ca protagonişti, nu ca spectatori.

Cu cât jocul este mai bine structurat şi mai complex, elevul acordă o motivaţie, o implicaţie mai mare în desfăşurarea lui, deoarece copilul nu face bine decât ceea ce îi place să facă.

Jocurile didactice cuprind sarcini care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului, constituind adevărate modalităţi de evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi strategii de stimulare a potenţialului creativ de tip şcolar, care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.

Jocuri didactice în predarea matematicii

O formă de joc didactic în cadrul căreia elevii sunt antrenaţi în efectuarea unor calcule mintale rapide, întrecerea în “ghicirea” unui număr se constituie într-un stimul motivaţional performant atât pe plan instructiv, cognitiv, cât şi pe plan formativ, afectiv-voliţional. Dacă la clasele mici este doar pretextul exersării unor deprinderi de calcul la clasele mai mari poate fi elementul de problematizare în descoperirea unor reguli ce permit “ghicirea” numărului.

Exemple de jocuri pentru clasa I:

· Ghicirea unui număr

- La ce număr m-am gândit ?

- Zece !

- Nu, numărul este cu 4 mai mic. La ce număr m-am gândit ?

Desigur, învăţătorul nu s-a gândit la un anumit număr, ci îl obligă pe elev să opereze

numărul propus de acesta în concentrul numeric şi cu operaţiile învăţate.

Ca joc didactic, implicând întreceri individuale sau pe grupe se poate organiza şi activitatea următoare având ca scop formarea şi dezvoltarea deprinderilor de calcul în scris în concentrul numeric 0-20 şi cu operaţii de adunare şi scădere.

· Operaţii cu rezultate codificate

Ştiţi ce spune o carte de matematică? Dacă vreţi să aflaţi, efectuaţi corect următoarele exerciţii, ataşând rezultatele literele menţionate în « cod ». După rezolvarea corectă a sarcinii, găsesc răspunsul la întrebare: “Am probleme”.

10 +4= 14+4=

11 +2= 18 -3=

11 +8= 17 -7=

19 - 2= 19 -6=

10 - 1= 6+4=

Sarcinile prezentate sub formă de joc, nu numai că devin mai uşor rezolvabile, dar şi atractive, interesante pentru elevi.

Aceste sarcini pot fi:

· “ Ghicirea” regulii după care elementelor din prima coloană le corespund elemente din cea de-a doua coloană:

2 ....... 4 7 .........

4.........6 10 ..........

5.........7 12 ..........

(Aici, fiecărui număr îi corespunde un număr cu 2 mai mare, deci regula este dată de adunarea cu 2)

· Inventarea de reguli pentru compunerea şirurilor de numere

(Aici, fiecare dintre ceilalţi termeni se obţine prin adunarea cu 3 a celui precedent.)

· Aveţi de plasat numerele 20, 30, 40, astfel încât suma pe linii şi coloane să fie aceeaşi

· O notă de vioiciune în plus, o dorinţă de învăţare mai vizibilă în lecţiile de matemaţică o dau poeziile –problemă:

· În livada sa, Andrei

Are pomi:cireşi sunt trei,

Caişi cu vreo doi mai mulţi

Şi opt piersici mai micuţi.

Spune-mi acum, dacă vrei,

Câţi pomi are Andrei?

· Nică are zece ani

Verişoara şase ani.

Peste câţi ani vara mică

Va avea vârsta lui Nică?

· Într-un pom, pe rămurele

Stăteau patru rândunele

Încă cinci au mai venit

Ca să stea la sfat cu ele.

Dacă nouă au zburat

Câte au continuat

Să-şi vorbească neîncetat ?

Metoda jocului valorifică avantajele dinamicii de grup. Spiritul de cooperare, participarea efectivă la joc, angajează atât elevii timizi cât şi pe cei mai slabi, stimulează curentul de influenţe reciproce, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune în colectivul clasei precum şi la întărirea unor calităţi morale: răbdare, tenacitate, respect pentru ceilalţi.

În sens larg, cultivă activismul, spiritul critic, aptitudinea de a face faţă unor situaţii noi, iniţiativa şi spiritul de răspundere.

Ca activitate, jocul poate contribui la formarea unei atitudini pozitive faţă de muncă. Prin joc, copilul este un iniţiator al lumii sale proprii, îşi foloseşte imaginaţia, pune în practică abilităţile şi priceperile dobândite, îşi îmbogăţeşte bagajul de cultură, îşi dezvoltă creativitatea şi sensibilitatea.

Eficienţa jocului depinde de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi sarcinile propuse, de felul în care ştie să folosească în activitate cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări şi răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri.

Prin joc copilul învaţă cu plăcere, este interesat de activitatea desfăşurată : cei timizi capătă curaj şi mai multă încedere în capacitatea lor, mai multă rapiditate şi siguranţă

Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritual de echipă, dezvoltă şi formează unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată.

Concluzii :

J.Fr. Herbart afirma că “ Plictiseala este păcatul de moarte al predării”, de aceea prin folosirea jocului se poate întrona în colectiv un climat favorabil conlucrării fructuoase în rezolvarea sarcinilor propuse, se creează o tonalitate afectivă pozitivă, de înţelegere, dar şi exigenţă în respectarea regulilor.

Învăţarea prin efort personal, prin manifestarea independenţei în acţiune, gândire şi exprimare, însoţită de bucurie şi satisfacţie, va fi temeinică şi va genera noi interese de cunoaştere.

Toate aceste jocuri şi multe alte exerciţii – joc au fost primite de elevi cu mult interes, ajutându-i să deprindă tot mai mult capacitatea de a crea, de a persevera pe o cale bună, aceea a unei exprimări corecte, frumoasă şi nuanţată.

Metoda jocului didactic trebuie să facă parte din strategiile didactice de predare- învăţare pentru că activizează toate forţele intelectuale ale şcolarilor dar şi trăirile lor afective.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, 2006.

Creţu Tinca , Psihologia copilului, Ed. Credis, 2003

**** Matemetica , Ghidul învăţătorului, Ed. Teora, 2000

**** Revista Învăţământul primar Nr. 3-4 Ed. Miniped, 2005