INTERVENŢII CREATIVE

Cauacean Rosi Cristiana - Profesor educator,

 Școala Specială Beclean

Abstract         

            Muzica a avut întotdeauna capacitatea de a ne atinge sentimentele într-un mod unic. Terapia prin muzică este bazată pe înțelegerea faptului că abilitatea umană de a răspunde și de a ne cunoaste prin intermediul muzicii este o capacitate înnăscută a ființei umane. Această abilitate rămâne neatinsă de boli, dizabilități și nu este dependentă de educația muzicală. În cadrul activităților de terapie prin muzică, terapeutul și copilul improvizează liber împreună și comunică unul cu altul prin împărtăsirea muzicii. Ei stabilesc treptat o "relație muzicală" în cadrul căreia emoțiile pot fi exprimate liber, explorate într-un mediu sigur și confidențial.

            Terapia prin muzică utilizează muzica pentru promovarea unor schimbări pozitive la nivelul comportamentelor, atitudinilor, sentimentelor. Este cunoscut faptul că muzica generează un răspuns emoțional din partea ascultătorului, reduce stresul și facilitează relaxarea, reduce tensiunea musculară și îmbunătățeste respirația.

            Muzica stimulează ambele emisfere ale creierului iar această stimulare ajută dezvoltarea limbajului și a capacitătilor de exprimare verbală. Muzica încurajează atât comunicarea verbală cât și pe cea nonverbală și promovează interacțiunile sociale, având un rol important în dezvoltarea creativității elevilor.         

            Scopul terapiei prin muzică este mai degrabă unul terapeutic decât unul muzical: de a încuraja comunicarea, de a ajuta copilul să relaționeze cu cei din jur și să dezvolte relații pozitive, să dezvolte un mod creativ și pozitiv de a exprima sentimente, de a intra în joc, de a dezvolta motivația, inițiativa, creativitatea copilului.

Ce se întâmplă în cadrul unui activități de terapie prin muzică?

            În cadrul unei activități de terapie prin muzică copilul va fi încurajat să își folosească vocea și să experimenteze diverse instrumente melodice, de percuție disponibile. Copilul va avea libertatea de a explora diverse sunete, timbre și să își creeze propriul limbaj muzical. Prin răspunsul său muzical, terapeutul poate sprijini și încuraja acest proces de descoperire și explorare. Terapeutul va utiliza diverse tehnici pentru a întâmpina nevoile speciale ale copilului. Activitatea poate include și activități structurate ca de exemplu diverse cântece și jocuri muzicale, iar când este oportun reflecții verbale asupra muzicii create.

            Se recomandă ca activitățile de terapie prin muzică să aibă loc săptămânal deoarece este importantă stabilirea unei relații între terapeut și copil.

Rolul  părinților în activitățile de terapie prin muzică

            Exceptând situațiile în care lucrăm cu copii mici, se obișnuieste a lucra doar cu copilul, fără a fi asistați de părinți pe durata activității. Terapeutul va oferi părinților o imagine generală a activității, prezentând modul în care copilul răspunde la terapie. O altă parte importantă a discuției cu părinții are în vedere grijile și întrebările pe care aceștia doresc să le împărtăseasca cu terapeutul. Părinții vor primi de asemenea copii ale rapoartelor făcute de terapeut cu privire la activitățile desfășurate împreună cu copilul.  Aceste rapoarte sunt împărtășite de obicei și cu ceilalti terapeuți care lucreaza cu copilul, dacă este cazul.

Intervenții creative

            Utilizând intervenții creative în cadrul activităților de terapie prin muzică, copilul își va asuma un rol activ, acela de a produce sunete cu vocea sau cu ajutorul instrumentelor muzicale. El va crea muzică, va compune linii melodice, va bate, va improviza sau va cânta.

            Într-o sesiune de terapie prin muzică în grup, numărul optim de participanți este între 4 si 8. De obicei, folosesc pianul pentru a acompania cântecele iar copii sunt așezați în cerc. Sesiunea începe cu un cântec intitulat "Bun venit!" și se incheie cu un cântec de rămas bun, care încheie experiența muzicală din cadrul sesiunii. În afara acestor activități stabilite,  desfășurăm diferite activități de miscare pe ritmul muzicii, cântăm diverse cântece ("Cântă", "În parc", "Ceasul", etc.).

            Instrumentele utilizate sunt diverse: xilofon,  fluiere, tamburine, tobe, maracas, castagnete, etc.). Copii, de obicei, sunt lăsați să aleagă instrumentul dorit. Ei pot cânta solo, în duet sau în grup (numai fete, sau numai băieți, doar cei cu maracas, cei cu tamburine, etc.). Felul în care un copil cântă este acceptat ca fiind modul său de exprimare, el nu va fi întrerupt.

            În timpul unei activități de miscare, copii vor fi încurajați să efectueze aceeași mișcare (să bată din palme, să sară, să bată cu piciorul în podea, etc.) sau vor fi încurajați  să își creeze propriul tip de mișcare.

            Tehnicile de  monitorizare a comportamentului și de intervenție sunt necesare pentru a menține structura grupului, pentru a modela comportamentele dorite și pentru a atinge scopurile propuse (de exemplu a sta în scaun, pentru un copil hiperactiv).

            Acceptarea, atitudinea pozitivă și focalizarea pe copil sunt câteva din condițiile esențiale pentru o activitate de terapie prin muzică creativă.

Când terminăm sesiunile de terapie prin muzică

            Fiecare copil are nevoie de un timp al său pentru a-și îmbunătăți capacitățile de comunicare, pentru a aduce schimbări la nivel emoțional și comportamental. Este greu de prevăzut de cât timp are nevoie un copil pentru a beneficia de sesiunile terapie prin muzică. Progresul este monitorizat cu regularitate la diferite intervale de timp. În toate cazurile este important ca atunci când terapia se apropie de sfârșit, copilul să fie pregătit pentru aceasta.

Concluzii

            Potențialul muzicii ca agent al schimbării poate fi aplicat în cadrul mai multor servicii de sprijin a copiilor cu cerințe speciale. Terapeutul poate facilita în cadrul sesiunilor de terapie prin muzică dezvoltarea mai multor arii de funcționare psihică de aceea este important ca profesioniștii din domeniul psihologic și educațional să fie informați cu privire la beneficiile pe care le aduce muzica atunci când este integrată în activitățile de terapie.

Bibliografie

Abeles, H., Responses to music. In D. A. Hodges (Ed.), Handbook of music psychology. Dubuque, IA: National Association for Music Therapy, 1980.

Alvin, J. Music therapy for the autistic child. London: Oxford University Press, 1978.

Nordoff, P., & Robbins, C., Creative music therapy. New York: John Day, 1977.


Nordoff, P., & Robbins, C., Music therapy in special education. St. Louis: Magnamusic–Baton, 1983.