JOCURILE DIDACTICE LA COPIII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ

Profesor înv. primar Vaida Ioana

Liceul Tehnologic nr 1 Gâlgău

Indiferent că vorbim de copii mici sau mai mari, prezentarea noilor cunoștințe sub formă de joc este benefică din toate punctele de vedere. Ca să atingi coarda sensibilă a inimii copiilor pentru a-ți da ascultare și pentru a le stimula dorința de cunoaștere și autoperfecționare, trebuie mai întâi să te transpui în mintea lor, să redevii tu însuți un copil.

“Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc”. ( Jean Château)

Știm prea bine că la această vârstă copiii se plictisesc repede de orice activitate, iar atenția lor cu greu mai este canalizată spre un obiectiv anume după nici 20 de minute. Tocmai din această cauză, utilizarea jocurilor didactice în cadrul predării noilor cunoștințe, indiferent de materie, poate fi realizată prin jocuri didactice.

Putem folosi jocurile la începutul orei, folosind anumite jocuri cu scop terapeutic. Spre exemplu, atunci când am ținut o lecție demonstrativă în cadrul cercului pedagogic, spre a capta atenția elevilor, am ales să ofer fiecărui elev câte un bilețel pe care să-și noteze gândurile care le-ar putea distrage atenția de la lecție, apoi am adunat bilețele, fără să le citesc și le-am aruncat la coș,spunându-le că acum pot fi atenți la lecție pentru că gândurile negative le-am aruncat la coș.

Putem folosi jocurile didactice și pentru a prezenta o nouă lecție sau un nou subiect. De exemplu, dacă trebuie să-i învățam pe copii înmulțirea unui număr de două cifre cu un număr de o cifră, putem începe cu o povestioară despre Crăiasa -Zăpezii care nu a mai trimis fulgi de zăpadă pe pământ pentru că ajutoarele lui Moș-Crăciun nu au știut sa imparta corect cadourile la toți copiii din localitate, iar pentru a-i trece supărarea crăiesei, noi le vom arata ajutoarelor Moșului cum se împart cadourile corect, rezolvând în locul lor împărțirile. Pentru fiecare exercițiu rezolvat bine, elevii vor primi steluțe de zăpadă confecționate de învățătoare.

Jocurile didactice mai pot fi folosite și la finalul orei, ca și metodă de evaluare a nivelului cunoștințelor elevilor dobândite în cursul orei respective. De exemplu, scriem pe bilețele câte un exercițiu pe care elevii trebuie să-l rezolve la tablă și le cerem să vina să extragă câte un bilețel dintr-un coșuleț. Ca și surpriză, uneori, printre bilețele eu mai strecor și câte un bilețel gol, iar elevul/elevă care se nimerește să-l extragă, este scutită de exercițiu.

Un alt joc didactic extrem de benefic este acordarea statutului de învățător pentru câteva minute unui/unor elevi. Acesta/aceștia trebuie să le le explice celorlalți modul de rezolvare a unei probleme sau să corecteze caietul vecinului de bancă sau chiar să-I acorde un calificativ (bineînțeles, nota finală va fi acordată de învățătoare). Acest joc le stimulează atenția, le dezvoltă simțul de cooperare, empatia, limbajul, etc.

Eu personal folosesc frecvent în cadrul orelor jocurile didactice, indiferent de materie. Elevii mei mereu îmi spun că le place în mod deosebit modul meu de predare tocmai pentru că le prezint lecțiile sub formă de joc și așa li se par mai ușoare.

Jocul îndeplinește nevoia de mișcare și de acțiune a copilului, dezvoltând dorința copilului de a se comporta ca adulții.

„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator.”(C.G. Salzmann)

Datorită jocurilor didactice, orice lecție plictisitoare poate deveni interesantă, chiar fascinantă, dacă știi cum să o prezinți. Totul depinde însă de măsura în care știi să-ți transpui ideile în fața acestor mici suflete, nu numai verbal sau în scris, ci întipărind-o în inimioarele lor pentru totdeauna.

Bibliografie:

Château Jean, Copilul și jocul, Editura didactică și pedagogică, București, 1994