LITERATURA MAGHIARÃ

ÎN CONTEXTUL LITERATURII EUROPENE

JOKAI MOR - “OMUL DE AUR”

Prof. Rainea Adela Roxana

Şcoala cu cls. I-VIII, Cherechiu, Bihor

REZUMAT

Mor a fost avocat. Îl cunoaste în facultate pe Petofi si face parte din genertia pasoptistã maghiarã (deci si elevii unguri se chinuie cu pas'optul).
Are o viatã personalã foarte zbuciumatã: se îndrãgosteste de cea mai celebrã actrita a vremii, frumoasa Roza Benke Laborfalvi. Se cãsãtoresc la scurt timp, desi toti prietenii sãi (mai ales Petofi) se opun acestei cãsnicii, pe motiv cã Roza avea o fiica nelegitimã de 12 ani. Dar se pare cã nimic nu a stat în calea iubirii lor. Romantic, nu?

Am decis sã mã întorc un pic la literatura clasicã si am ales de aceastã datã un nume de rezonantã în literatura maghiarã: Jokai Mor. Pentru cã Mor mi-a lãsat o impresie plãcutã acum câtiva ani când am citit Diamantele negre, am fost încurajatã acum sã revin asupra lui si sã ii citesc lucrarea de cãpãtâi, Omul de aur.

Ca si tehnicã de scris, Mor nu se remarca prin inovatii, ci mai degrabã prin umorul sãu ironic. Dialogul, actiunea si descrierile sunt bine proportionate, astfel încât nu se creazã momente de plictisealã.

Din pãcate însã, nu întâlnim personaje foarte complexe. Cu toate cã le consider bine conturate, personajele sunt lipsite de evolutie. Ele se aflã la polii total opusi ai binelui sau rãului, si nici unul nu se aventureazã pentru a migra dintr-o parte în alta. Am descoperit însã cu încântare printre aceste personaje o catelusã Terra Nova, asupra cãreia Mor se concentreazã mult si îi rezervã un rol important pe parcursul întregului roman.

Timar, personajul principal si omul de aur, este singurul susceptibil de o usoarã evolutie pe parcursul romanului. De fapt el îsi descoperã centrul, punctul de sprijin, si învatã ce înseamnã curajul de a-si asuma responsabilitatea pentru actiunile, dar mai ales pentru sentimentele sale. Pânã la acest deznodãmânt, femeile din viata lui Timar îi sunt absurde victime. Fragile si vulnerabile, Timea (nume introdus în cultura maghiarã prin succesul obtinut de roman) si Noemi, iubite si iubind acelasi bãrbat, cresc luptând pentru Timar fiecare prin armele ei, dar niciodatã nu reusesc sã se elibereaze de dependenta fatã de bãrbat.

Mor creazã în Omul de aur o lume utopicã si sustine ideea omului cã fiinta fundamental bunã, care este pervertit doar de societate sau prin experientele negative generate de aceasta. Poate tocmai din acest motiv uneori am simtit o furie si o adâncã revoltã împotriva pãrerilor lui Mor si a lumii sale lipsitã de nuante de gri.

Înrudit prin atmosferã cu romanticii de facturã "goticã", Jokai Mor aduce în plus elemente ale scriiturii "naive si sentimentale". [...] Literatura sa readuce fiorul romana­tismului autentic (condimentat cu o dozã de rea­lism minor), ce face ca romanele de acest gen sã nu fie uitate niciodatã. tin oarecum de prima tinerete, de o inocenta a lecturii pe care nu o mai capeti niciodata dupã ce ai trecut "pragul". Însã îti rãmân în memorie pentru totdeauna, tocmai pentru cã vârsta inocentei sapã în tine regretele unei plecãri fãrã posibilitate de întoarcere.

“Sã-ti salvezi dusmanul care a vrut sã-ti ia viata! Sã-l redai vietii, lumii, cinstei! Dintr-un escroc fãrã pereche, sã faci un om cinstit, sã scoti si sã cureti bobul de mãrgãritar cãzut în noroi! E o virtute demnã de epoca vechilor crestini. Esti un suflet nobil!”

Jokai Mor în Omul de Aur

“Oare puhoiul de apã, prin greutatea lui, si-a tãiat aceastã poartã sau un foc izbucnit din adâncuri a despicat lantul muntilor?”

Jokai Mor în Omul de aur