MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

CONCEPT

Managementul educatiei/pedagogic reprezinta acea stiinta pedagogica, elaborata interdisciplinar, pentru studierea evenimentelor care intervin activitate pedagogica: decizie, organizare, gestiune.

Este si o metodologie de abordare globala-strategica-optima a educatiei, a sistemului si a procesului de invatamant. Dar este si un model de conducere a scolii, ca organizatie.

Managementul pedagogic preia informatii specifice: din cel economic (valorificarea eficienta a resursei umane), din cel sociologic (calitatea conducerii institutiei ca organizatie), bazata pe relatii specifice intre grupuri, indivizi, din cel politic.

 Managementul educational intruneste caracteristici de baza ale managementului organizatiilor, prin adaptare la specificul scolii si la procesul pedagogic:

-  dimensiunea moral-axiologica, prin sistemul de valori utilizat in educatie, ca obiective;

- esentiala este mobilizarea resurselor umane, ca gestiune a particularitatilor individuale specifice;

- se centreaza pe utilizarea strategiilor de tip comunicativ, pe interactiuni, pe un ethos specific;

- valorizarea individului si a capacitatilor sale este obiectivul sau ; astfel domina, in

crearea climatului organizational, logica responsabilitatii, afectiva, altruista a descentralizarii, automotivarii, stimulativa.

- descentralizarea organizarii se realizeaza progresiv si de durata, implicand schimbari in mentalitati si mecanisme.

Managementul clasei de elevi reprezinta abilitatea profesorului/consilierului de a planifica si organiza activitatea clasei, de a invata sa asigure un climat favorabil instructiei si educatiei. in cadrul managementului clasei se urmareste prevenirea comportamentelor distructive, deviante si rezolvarea problemelor comportamentale.

Managementul clasei de elevi reprezinta domeniul de cercetare in stiintele educatiei, care studiaza atat perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactica si psiho­sociala), cat si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, sociala, normativa, operationala si inovatoare), in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza „microeducationala" (indisciplina, violenta, non­implicare etc.) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale.

Obiectivul functional al managementului clasei este formarea la elevi a abilitatii de autoreglare a comportamentelor. Controlul comportamentelor este atat extern, realizat de catre parinti, profesori, colegi, ca apoi, prin interiorizare, sa devina autonom. In cadrul procesului de interiorizare intervin reguli si modele de urmat.

MODELE

Managementul educatiei este teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizam coordonarii, evaluarii, reglarii elementelor activitatii educative, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii, conform idealului educational.

Notele sale esentiale pot fi sintetizate:

- prezinta un complex de actiuni concepute, realizate pentru a asigura functionarea optima a sistemului educational, procesului de invatamant;

- utilizeaza optim resursele umane (profesori, elevi), materiale, economice, didactice, temporale;

- conteaza datele interdisciplinare ale educatiei in prevederea, organizarea, realizarea ei;

-  se bazeaza pe participarea factorilor, pe descentralizare, creativitate actionala;

- depaseste conducerea empirica „vazand si facand", pe baza bunului-simt, a unor modele imitate, a experientei s.a.

- imbina aspectul teoretic (concepte, metode de abordare, ipoteze, corelatii, cu cel metodologic, cu cel tehnologic si de practica manageriala.

Cadrele didactice pot exercita functii de conducere la urmatoarele niveluri: in conducerea unui colectiv de elevi (grup, clasa), in conducerea unui colectiv (diriginte, invatator, educatoare), in conducerea procesului de asistenta psihopedagogica (profesor-logoped, profesor-consilier), in conducerea activitatii metodice (profesor-metodist in scoli, la nivel interscolar, in CCD-ISJ), in conducerea unitatii de invatamant (director), in conducerea inspectiei scolare (inspector scolar), in conducerea activitatii de cercetare pedagogica (profesor-cercetator), in conducerea globala a sistemului de invatamant (profesor-demnitar).

La nivelul scolii se pot aplica principiile abordarii ei ca organizatie: existenta unor scopuri clar formulate si delimitate, motivarea indivizilor pentru a desfasura in comun activitatea specifica, combinarea intre diferitele tipuri de resurse necesare realizarii obiectivelor, scopurile sunt transindividuale, interactionarea indivizilor pentru realizarea scopurilor comune, existenta diviziunii muncii, reglementarea sociala a rolurilor si statutelor indivizilor in structura creata, modalitati proprii de organizare si dirijare-coordonare a activitatilor si indivizilor.

Orice organizatie se caracterizeaza prin:

- structura organizationala: marime, complexitate, formalizare, specializare, diferentiere a activitatii, pozitii si roluri, relatii si interactiuni;

- controlul organizational: structura ierarhica, niveluri de autoritate, birocratizare;

- comportamentul organizational: scopuri, cultura si climat organizational, etos, eficacitate;

- schimbare organizationala: flexibilitate, inertie/inovatie, dezvoltarea personalului.

 Scoala, ca organizatie, are ca specific:

- este o organizatie care invata si produce invatare, deci se supune logicii pedagogice;

- sunt prezente si se manifesta doua activitati de baza, distincte si interdependente: activitatea managerial-administrativa (reglementata formal, normativ) si activitatea pedagogica (reglementata de specificul normelor educatiei, instruirii);

- regulile de eficienta sunt de tip calitativ si vizeaza procesele, calitatile personalitatii ce se formeaza, educa;

- prezenta manifesta a aspectelor informale si a manifestarilor creative, expresive, mai mult decat a celor formale;

- prezenta a mai multor tipuri de membri in organisme de conducere, administrative, de realizare a procesului pedagogic;

- actioneaza reglementari de ordin institutional, dar si pedagogic (uneori contradictorii);

- profesorul este supus numeroaselor asteptari, presiuni in exercitarea rolurilor, de unde valoarea descentralizarii conducerii. Iar raspunsurile date intra in stilurile comportamentale: normativ, personal, tranzactional.

Statutul profesorului, ca membru al organizatiei scolare, se afla la limita dintre organizational si pedagogic, iar in exercitarea rolurilor sale, el trebuie sa echilibreze cele doua planuri, cu accent pe pedagogic;

- in cadrul scolii — organizatie sunt doua categorii de membri: permanenti (profesorii, staff-ul managerial si administrativ) si temporar (elevii);

- in fiecare scoala se dezvolta o anumita cultura organizationala (deschisa, flexibila, adaptativa, de progres, de autodezvoltare).

Dupa nivelul ierarhic la care se exercita, managementul educational se clasifica:

 - strategic, la nivel national (MEC);

- tactic, la nivel teritorial (ISJ);

- operativ, specific institutiilor de invatamant de diferite tipuri.

Toate acestea respecta anumite norme, regulamente, instructiuni, atributii ale organismelor specifice, metodologii, reglementari specifice.

FUNCTII

Managementul pedagogic reprezinta o modalitate de conducere superioara globala (vizeaza ansamblul problemelor sistemului, vazute in interdependenta lor functionala, structurala), optima (prin valorificarea maxima a resurselor sale), strategica (vizeaza dezvoltarea sistemului pe termen mediu si lung, prin inovarea continua a structurilor, functionalitatii).

Astfel actiunile principale de conducere vizeaza: informarea manageriala (colectarea informatiei, stocarea ei, procesarea ei, accesibilizarea, dirijarea ei pentru proiectarea si realizarea conducerii), evaluarea manageriala (masurarea informatiei, aprecierea ei, luarea deciziei in baza diagnozei facute, pentru corectare-ameliorare-reformare) si comunicarea manageriala (prelungeste decizia la nivelul actiunii practice).

Functiile managementului pedagogic evidentiaza rolurile conducerii scolii in realizarea obiectivelor sistemului de invatamant: functia de planificare-organizare, functia de orientare-indrumare metodologica, functia de reglare-autoreglare a sistemului, procesului.

Managementul consta intr-un sir de activitati reglate ciclic, care definesc tipurile de actiuni specifice ale managerilor, numite functii ale conducerii:

- prevederea evalueaza viitorul, surprinde tendintele probabile de evolutie a organizatiei. Ea poate fi pe termen lung (prognoza), pe termen mediu (planificarea) si pe termen scurt (programarea);

- decizia consta in alegerea unei modalitati de actiune din mai multe posibile. Ea este si un proces, cu etapele: identificarea problemei, obtinerea informatiilor necesare, prelucrarea si organizarea lor, elaborarea de variante de actiune, alcatuirea unor proiecte de rezolvare, adoptarea deciziei prin alegerea variantei optime, comunicarea deciziei, explicarea si argumentarea ei, organizarea practicii, controlul si reglarea actiunii;

- organizarea cuprinde sistemul de activitati necesare indeplinirii sarcinilor, componentele acestora (resurse, operatii, sarcini, relatii, ordonare, responsabilitati, ierarhii);

- coordonarea asigura cooperarea, armonizarea actiunilor, economicitatea, dozarea, stimularea, antrenarea;

- controlul consta in verificarea, monitorizarea, aprecierea, analiza actiunilor, etapelor, factorilor in relatie cu obiectivele, cu standardele stabilite.