MATEMATICĂ ŞI CREATIVITATE

Prof. inv. primar Gligor Dana

Scoala gimnaziala Vidra, jud. Alba

Rezolvarea problemelor constituie o activitate cu caracter complex în cadrul căreia se clarifică noţiuni teoretice, se formează priceperi şi deprinderi, se accentuează caracterul practic al cunoştinţelor, se dezvoltă diferite operaţii ale gândirii şi laturi ale personalităţii umane.

În orice problemă de matematică trebuie să existe o necunoscută – dacă totul ar fi cunoscut, n-am avea nimic de căutat, nimic de rezolvat. Pe de o parte, în orice problemă trebuie să existe ceva care este cunoscut, este dat (elementele cunoscute se numesc date). Pe de altă parte în orice problemă trebuie să fie şi o condiţie care arată în ce fel necunoscuta este legată de date. Condiţia este o parte esenţială a problemei.

În rezolvarea unei probleme este necesar să-i facem pe elevi să înţeleagă conţinutul problemei şi să delimiteze de le început ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu pe baza textului problemei ( a datelor şi a condiţiei), precum şi direcţia în care trebuie să se desfăşoare gândirea pentru a ajunge să răspundă la întrebarea problemei.

Neînţelegerea conţinutului problemei, ca şi greşita orientare a atenţiei hotărăsc de la început insuccesul în rezolvarea problemei. Prin urmare, rezolvarea de probleme la clasele I- IV constă în raportarea datelor cunoscute şi a condiţiei problemei la o necunoscută şi mobilizarea cunoştinţelor şi a abilităţilor formate anterior pentru a uşura asocierea judecăţilor de pe „firul” rezolvării problemei pentru a înţelege raţionamentul de rezolvare.În această activitate, copilul de vârstă şcolară mică trebuie ajutat deoarece capacitatea lui de a folosi cunoştinţele anterioare, de a „mijloci” aflarea unei relaţii noi pe relaţiile vechi este nedezvoltată încă.Rezolvarea problemelor poate fi concepută ca o activitate în cadrul căreia are loc o căutare secvenţională, o extragere, o prelucrare, şi confruntare a datelor din problemă. Aceasta duce la elaborarea unui model intern de căutare a soluţiei prin folosirea unor strategii care verifică ipotezele emise de subiect.

Matematica este mai mult un mod de a gândi şi mai puţin o sumă de cunoştinţe. Condiţiile psihice de ordin intelectual şi afectiv, sunt decisive pentru randamentul ei, pentru sensul ei viu. Este important nu doar ce problemă studiezi ci şi cum o abordezi, ce se petrece în mintea celui care studiază.Esenţial este ca sarcinile prezentate elevilor să fie potrivite nu prin prisma rezolvatorului cu experienţă ci prin aceea a copilului pus pentru prima dată în faţa unor asemenea sarcini.Rezolvarea problemelor la clasele I- IV reprezintă, în esenţă, rezolvarea unor situaţii problematice reale, pe care le putem întâlni în practică, în viaţă.

Modul în care intervin în procesul rezolvării atenţia, spiritul de observaţie, imaginaţia, iniţiativa personală satisfacţia succesului, spiritul competiţional, fac din problemele propuse un important mijloc de însuşire conştientă a cunoştinţelor şi de dezvoltare a gândirii creatoare.Tot în această perioadă folosim cu succes „punerea în scenă” a problemelor sau problemele „acţiune”. Se porneşte de la o imagine din manual, de la ilustraţii sau situaţii concrete şi se procedează practic, prin mânuirea obiectelor. Aceste probleme au un efect afectiv deosebit, îi atrag pe elevi, le capturează atenţia timp îndelungat, ajută la dezvoltarea vocabularului, imprimă un ton adecvat şi o intonaţie corespunzătoare situaţiei problemă, ducând în cele din urmă la o înţelegere a conţinutului problemei, la o mai unitară rezolvare şi la dezvoltarea imaginaţiei.

Ele antrenează, activizează elevii, le dă posibilitatea să se familiarizeze cu noţiunea de „problemă”, „conţinut”, „date”, „cerinţă”, „întrebare”, termeni despre care ei nu ştiu nimic, sau aproape nimic, urmând ca pe parcurs să afle mai mult în legătură cu „problemele” problemelor. Aceste prime noţiuni trebuie introduse treptat pe măsură ce elevii îşi însuşesc şi alte cunoştinţe necesare în rezolvare.Tot în această fază a rezolvărilor orale de probleme elevii trebuie învăţaţi să transpună situaţia concretă în relaţii matematice. Ei trebuie obişnuiţi să facă abstracţie că e vorba de flori, caiete, copii sau păsări şi să reţină relaţia dintre valorile numerice. Este vorba aici de un efort de gândire, de abstractizare şi de generalizare ce constituie punct de plecare în educarea unei atitudini conştiente a elevilor în rezolvarea problemelor. Dacă elevii capătă priceperea şi apoi deprinderea de a analiza valorile numerice, de a înţelege semnificaţia datelor problemei şi relaţia logică în care se găsesc faţă de întrebarea problemei vor putea descoperi operaţia aritmetică justă prin care se rezolvă problema.

În concluzie, introducerea noţiunii de problemă matematică şi formarea deprinderilor de compunere şi rezolvare a lor presupune proiectarea şi desfăşurarea unor demersuri metodice meticulos eşalonate şi de durată.

Bibliografie:

NEACŞU, I., (coordonator), „Metodica predării matematicii la clasele I-IV, manual pentru liceele pedagogice, clasele XI-XII, E.D.P., Bucureşti, 1988

POLYA, G., „Cum rezolvăm o problemă?”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,1965.

BONTAȘ, I ,,Pedagogice”, Bucureşti, E.D. ALL 1994