METODOLOGIA REFORMEI EDUCAŢIEI

Prof. Nae Mihaela

Liceul Tehnologic “ Constantin Brâncuşi”, Piteşti

“Cunoaşterea literaturii române reprezintă un proces didactic complex, eşalonat pe un întins parcurs temporal, bine organizat în virtutea unor principii pedagogice didactice care îşi găsesc reflectarea în câteva documente oficiale”.

Planul de învăţământ

Planul de învăţământ este un document oficial de politică a educaţiei în care se structurează conţinutul învăţământului pe niveluri şi pe profiluri de şcoli. În cadrul său, se reglează numărul minim şi maxim de ore pe diferite discipline sau arii curiculare, având “caracter regletor-strategic” stabilind obiectele de învăţământ, succesiunea lor, repartizarea resurselor de timp disponibile.

Proiectarea unui plan-cadru de învăţământ este un proces complex, iar în cadrul actualei Reforme a învăţământului din România, Comisia de elaborare a Planului de învăţământ, numită prin Ordinul Ministrului, a alcătuit în 1998 un proiect reformator, proiect care are la bază finalităţile învăţământului preuniversitar şi două categorii de principii:

1. Principii de politică educaţională care urmăresc decongestionarea programului de studiu al elevilor, descentralizarea şi flexibilizarea şcolară, alinierea învăţământului românesc la standardele europene cât şi eficientizarea resurselor umane şi materiale din şcoli.

2. Principii de generare a noului plan de învăţământ care, de asemenea, urmăresc: stabilirea disciplinelor şcolare ce urmează a fi studiate, posibilitatea fiecărui elev de a se exprima conform nivelului său aptitudinal, cât şi trecerea de la şcoala unică pentru toţi, la o şcoală pentru fiecare.

Noul plan de învăţământ prezintă şapte arii curriculare, din care Limba şi comunicarea deţine o pondere de aproximativ 37% la gimnaziu şi 28% la liceu.

În cadrul planului de învăţământ, literatura este parte componentă a disciplinei Limba şi literatura română, aici precizându-se numărul de ore alocat fiecărei clase în parte, urmărindu-se importanţa obiectului în demersul instructiv-educativ.

Programa şcolară

Nicolae Eftenie afirma despre programa şcolară că:”reprezintă documentul de politică şcolară proiectat conform obiectivelor generale stabilite la nivelul planului de învăţământ. Aceasta descrie oferta educaţională a unei anumite discipline pentru un parcurs şcolar determinat, prezentând o parte introductivă (generală) unde sunt evidenţiate: importanţa disciplinei respective, principiile didactice care trebuiesc respectate în actul predării şi evaluării, structura conţinuturilor pe semestre şcolare cât şi recomandarea unor metode şi procedee ce pot fi aplicate pentru realizarea actului didactic, cât şi o parte propriu-zisă, unde se detaliază conţinuturile pe capitole, subcapitole, teme, lecţii, indicând numărul de ore necesare pentru studierea lor.

Literatura este reprezentată prin opere lirice, epice, dramatice, adaptate gradului de receptivitate la care se află elevii ciclului gimnazial sau liceal, studiată în paralel cu limba română. În liceu, programele nu includ şi problemele de limbă, ceea ce reprezinta o scădere calitativă, pentru că receptarea literaturii este în strânsă legatură cu problemele speciale de limbă (fonetică, vocabular, gramatica textuală, stilistică, s.a.).

Curriculum-ul şcolar de literatură pentru ciclul liceal, specifică tipurile de texte beletristice reprezentative pentru diferite viziuni, structuri şi limbaje literar-artistice. Se recomandă ca operele literare să fie grupate atât sub aspect cronologic cât şi artistic, iar problemele de limbă nu trebuie să lipsească.

De asemenea, programele trebuie să evite supraaglomerarea: “Este mai bine să dăm cunoştinţe mai puţine, dar să le studiem mai profund, decât să le dăm multe cunoştinţe, dar să nu existe timp pentru a le aprofunda”.

Manualele şcolare

“Manualele şcolare concretizează programa şcolară în diferite unităţi didactice, conţinuturile învăţării fiind sistematizate pe capitole, subcapitole, lecţii, teme”. După Nicola I. manualul şcolar are următoarele funcţii pedagogice:

1. funcţia de informare: realizată prin mijloace didactice şi grafice specifice;
2. funcţia de formare a cunoştinţelor;
3. funcţia de antrenare a capacităţilor cognitive, afective, psiho-motrice;
4. funcţia de auto-instruire ce evidenţiază tehnicile de autoevaluare.

Alegerea manualului de literatură pentru clasele liceale presupune din partea

profesorului competenţe pedagogice deosebite, care să fie adaptate nevoilor psiho-comportamentale ale elevilor, precum şi propriilor atitudini şi stiluri didactice.

Manualele alternative (moderne) trebuie să trateze literatura într-o “viziune didactică activizantă” care să implice elevii în cercetarea şi abordarea operelor literare, oferindu-le libertatea de a îşi exprima reacţiile de lectură, rolul profesorului rezumându-se doar la a îi îndruma.Fiind instrumentul de lucru de bază al elevului, nu trebuie să se limiteze doar la informaţii, dar şi “să conţină modalităţi sau metodologii de lucru, redate explicit sau infuzate în logica expunerii didactice”, stimulând astfel gândirea, capacităţile intelectuale, morale, etc.

Conform autorului Cucoş, realizarea unui manual implică o serie de cerinţe didactice: informaţia să respecte nivelul de vârstă al elevilor, cerinţe estetice: calitatea ilustraţiilor, a coloritului, a ilustraţiilor utilizate dar şi cerinţe igienice: textul să fie lizibil, cerneala calitativă, formatul manualului să fie practic şi atractiv.

Manualele alternative pentru una şi aceeaşi disciplină, la un an şcolar sunt benefice şi necesare, oferind posibilitatea elevilor să raporteze informaţiile la particularităţile lor concrete, iar profesorii să realizeze o diferenţiere autentică în învăţare.

Bibliografie:

V. Bunescu, Perfecţionarea învăţământului, în Revista de pedagogie, nr.10, 1973;

ConstantinCucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 1998;

Nicolae Eftenie, Metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, 2000;

I. Nicola, Tratat de pedagogie şcolara, Editura Aramis, 2003;

Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Bucureşti, 1999;

Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Editura Polirom, Bucureşti, 2005.