MIHAIL SADOVEANU - ITINERARUL VIEȚII

-Studiu de cercetare-

Prof. Mureṣan Mihaela

Liceul Teoretic Ana Ipǎtescu, Gherla

Se pune ȋntrebarea ȋn ce mǎsurǎ parcursul vieții unui scriitor ȋṣi pune amprenta asupra actului sǎu de creație, asupra universului imaginar propriu, produs al fanteziei creatoare. Dupǎ cum voi arǎta ṣi ȋn rȃndurile urmǎtoare, ȋmpǎrtǎṣesc pǎrerea cǎ ființa umanǎ se defineṣte ȋn urma unui cumul al experiențelor de viațǎ, astfel conturȃndu-se un univers de aṣteptare, convingeri, dimensiunea noastrǎ spiritualǎ, care se vor rǎsfrȃge ȋntr-o mǎsurǎ mai micǎ sau mai mare asupra posibilelor noastre acte creatoare.

Consider cǎ aceastǎ afirmație este una validǎ ṣi ȋn ceea ce priveṣte autorul de o incontestabilǎ valoare asupra cǎruia ne propunem sǎ ne ȋndreptǎm atenția. Fiecare carte scrisǎ va purta ȋntr-o oarecare mǎsurǎ culoarea vremii sale, adicǎ cea a sistemului politic, filosofic ṣi socio-religios. Ȋn aceastǎ privințǎ, criticul Gheorghe Mitrache afirmǎ: „Dealurile ȋnalte ale Paṣcanilor, ȋmpǎdurite ṣi pline de mister, colindate ṣi pline de «hoți» ṣi de poteri- spații ale inițierii nu numai ȋn feericul natural, ci ṣi ȋn eposul popular – au influențat pentru totdeauna imaginația scriitorului-povestitor, care va ȋnrǎma orice ȋntȃmplare de odinioarǎ ȋn dimensiunea legendarului. Sunt multe pagini din opera sa care, chiar dacǎ transfigureazǎ artistic faptul autobiografic, aduc ȋn fața cititorului vremuri ṣi spații pe care scriitorul ȋnsuṣi le-a cutreierat, fiind astfel o materie epicǎ inepuizabilǎ.”[1]

Astfel, la 5 noiembrie 1880, s-a nǎscut la Paṣcani, un mic orǎṣel de provincie situat ȋn nordul Moldovei, pe malul rȃului Siret, Mihail Ursachi, viitorul Mihail Sadoveanu, scriitor (povestitor, nuvelist, romancier), academician ṣi om politic romȃn. Numele nu a fost ales la ȋntȃmplare, ci pentru a se pǎstra tradiția moṣtenitǎ din bǎtrȃni: sǎ aleagǎ numele copilului dupǎ numele unui sfȃnt ce avea sǎ fie sǎrbǎtorit.

Aici, precum ṣi la Verṣeni, satul bunicilor din partea mamei, autorul ṣi-a petrecut copilǎria. Impresiile acestor ani de viațǎ ṣi-au gǎsit reflectarea magistralǎ ȋn operele sale.

Primul contact cu lumea cǎrților s-a produs ȋn biblioteca tatǎlui, Alexandru Sadoveanu, coborȃtor din neamul unor olteni pribegi, pripǎṣiți la curtea Bǎlṣeṣtilor din Iaṣi, avocat de profesie, intelectual de frunte. Micuțul Mihai asista zilnic la adevǎrate lecții de patriotism, ascultȃnd incitantele istorisiri ale pǎrintelui sǎu despre faptele de vitejie ale neȋnfricaților domnitori. Astfel, tematica istoricǎ va ocupa un loc privilegiat ȋn creația sadovenianǎ.

Mama scriitoruluise numea Profira Ursachi, descendentǎ dintr-o familie de clǎcaṣi scǎpați, originari din Verṣenii Moldovei de Nord. Evenimente de neuitat pentru copilul Sadoveanu deveneau vizitele pe care le ȋntreprindea, ȋmpreunǎ cu mama sa, la bunicii Gheorghe ṣi Anghelina. Frumusețile vȃrstei devin motive esențiale ȋn povestirile de mai tȃrziu.Ȋn Anii de ucenicie, ȋn capitolul intitulat sugestiv Inițiere, scriitorul mǎrturiseṣte: „«Bǎtrȃnica» de la Verṣeni, cum ȋi spuneam eu mamei maicii mele, executase cu ani ȋn urmǎ, ȋn fața spiritului meu ȋncǎ adormit, o serie de gesturi ritualice ȋn anume ȋmprejurǎri: prin asociație, mi le-am evocat mai tȃrziu, ȋn epoca aceasta a uceniciei mele literare, cȃnd am ȋnceput a deveni atent asupra valorii lor morale.”[2]La doar cincisprezece ani, scriitorul suferǎ o pierdere de nerecuperat: se stinge subit din viațǎ mama sa, moment pe care viitorul prozator ȋl va evoca ȋn povestiri. Ca sǎ-ṣi aline durerea, ȋncepesǎ citeascǎ extrem de mult, penduleazǎ ȋntre lecturile profitabile ṣi evadǎrile ȋn naturǎ. Venise timpul cunoaṣterii, familiarizǎrii cu opera lui Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Cantemir, Dimitrie Bolintineanu, ṣi bineȋnțeles, Eminescu ṣi Creangǎ. La definitivarea unui crez artistic ṣi a unui univers literar au contribuit, alǎturi de aceste lecturi, ṣi cele din literatura realistǎ europeanǎ, mergȃnd spre ruṣii Tolstoi, Gogol ṣi Turgheniev, spre francezii Balzac, Flaubert ṣi Maupassant, spre englezii George Eliot, Thomas Hardy ṣi Thackeray.

Ṣcoala primarǎ o face la Vatra-Paṣcani, unde ȋl are ca ȋnvǎțǎtor pe Mihai Busuioc, imortalizat mai tȃrziu ȋn povestirea Domnu Trandafir (din volumul La noi ȋn Viiṣoara), ȋn comentariul Ȋn amintirea lui Creangǎ, precum ṣi ȋn fragmentul autobiografic Cheia. ,,Prin domnul Busuioc am cunoscut pe Creangǎ ṣi am ȋnvǎțat punctuația.”[3]De la 1892 este elev al gimnaziului ,,AlecuDonici” din Fǎlticeni, fiind coleg de clasǎ cu Eugen Lovinescu, viitorul critic literar. De aceastǎ etapǎ a vieții sale țin ṣi primele sale ȋncercǎri literare, aspect pe care ȋl voi discuta ȋntr-unul din capitolele lucrǎrii de fațǎ. Ȋntre 1896-1900, Mihail Sadoveanu urmeazǎ cursurile Liceului Național din Iaṣi (liceu care azi ȋi poartǎ numele) ṣi publicǎ prozǎ ṣi versuri sub diverse pseudonime: Mihai din Paṣcani, M. S. Cobuz, S. Prisǎcaru, C. Sǎteanu, Ilie Puṣcaṣu. La insistențele tatǎlui sǎu, se ȋnscrie la Facultatea de Drept din Bucureṣti, ale cǎrei cursuri, ȋnsǎ, nu le frecventeazǎ.

Pe plan cultural ṣi publicistic, Sadoveanu editeazǎ, singur sau ȋn colaborare, mai multe reviste, unele dintre ele de importanțǎ ȋn cultura romȃneascǎ: Ȋnsemnǎri ieṣene (ȋmpreunǎ cu George Topȃrceanu) ȋn 1919, Lumea ȋn 1924, Aurora (1898), Rǎvaṣul poporului (1907- ȋmpreunǎ cu folcloristul Artur Gorovei, gazetǎ destinatǎ țǎranilor), Cumpǎna (1909- ȋmpreunǎ cu Ilarie Chendi, Ṣt. O. Iosif ṣi D. Anghel), Printre gene (1916- ȋmpreunǎ cu I. Minulescu, P. Locusteanu), Lumea-bazar sǎptǎmȃnal (1924- ȋmpreunǎ cu Tudor Arghezi ṣi G. Topȃrceanu).Ȋn acest sens, criticul literar Nicolae Manolescu sesiza: ,,Ȋn publicistica lui se remarcǎ adesea un bun simț politic, o ȋncercare de a ȋnțelege ṣi explica. Multe din articole reprezintǎ rezonabile luǎri de atitudine ale unui spirit liberal ṣi democrat, care ȋṣi acceptǎ timpul, deṣi ȋl criticǎ, ṣi pare convins cǎ ceasornicul istoriei nu poate fi dat ȋnapoi.”[4] De asemenea, autorul publicǎ prozǎ ṣi versuri, colaboreazǎ cu recenzii, traduceri la numeroase reviste mai mult sau mai puțin cunoscute:Viața nouǎ, Carmen, Viața Romȃneascǎ, Pagini literare, Sǎmǎnǎtorul, Revista modernǎ, Revista Idealistǎ, Fǎt-Frumos, Luceafǎrul, Adevǎrul literar ṣi artistic, Jurnalul de dimineațǎ, Veac nou, Scȃnteia.

Intensa activitate literarǎ ṣi publicisticǎ ȋi este apreciatǎ ȋncǎ din timpul vieții, chiar dacǎ ȋn 1937 se  declanṣeazǎ o campanie de intimidare a scriitorului, cǎrțile lui fiind arse ȋn piețe. Astfel,ȋn 1909, la prima adunare generalǎ a Societǎții Scriitorilor Romȃni, este ales preṣedinte, ȋn 1921este ales membru al Academiei Romȃne  la Secția  literarǎ,  la 1930 cu prilejul ȋmplinirii a 50 de ani, Sadoveanu este omagiat de Liviu Rebreanu, preṣedintele Societǎții Scriitorilor, Universitatea din Iaṣi ȋi conferǎ titlul de Doctor Honoris Causa (1938), iar ȋn 1949 este numit preṣedinte de onoare al Uninii Scriitorilor. De asemenea, ȋn 1939, revista Ȋnsemnǎri ieṣene scoate un numǎr omagial Sadoveanu, ȋn 1955 apare volumul Omagiu lui Mihail Sadoveanu, iar la ȋmplinirea vȃrstei de 70 de ani este sǎrbǎtorit public. Cu prilejul celei de-a 80-a aniversǎri, Lucian Blaga scrie: ,,O asemenea vȃrstǎ ȋl apropie pe M. Sadoveanu (e numele unui om sau al unui stejar?)de toate stihiile țǎrii, cari, la rȃndul lor, ṣi ele ȋi ies ȋn ȋntȃmpinare, slǎvindu-l!”[5]

Toatǎ activitatea lui Sadoveanu ȋncepȃnd cu 1948 este, totuṣi, o formǎ de aservire la ideologia ṣi politica regimului comunist: se remarcǎ ȋn Marea Adunare Naționalǎ sau lacongresele Partizanilor pǎcii (ȋn 1961 fiind distins cu Premiul Lenin pentru pace). Ȋn ciuda funcțiilor avute, desfǎṣurȃnd pȃnǎ ȋn ultimii ani ai vieții, o exemplarǎ activitate ȋn direcții multiple, prozatorulrǎmȃne fidelunui singur crez: literatura.

Exegeții operei sadoveniene au semnalat un lucru esențial: majoritatea scrierilor sale au drept punct de plecare simțul de observație de mare acuitate. O demonstreazǎ cu prisosințǎ cele douǎ mari pasiuni: vȃnǎtoarea ṣi pescuitul. Scriitorul era gospodar, vȃnǎtor, pescar ṣi amator de ṣah. G. Cǎlinescu afirmǎ despre acesta cǎ ,,vȃneazǎ, joacǎ ṣah ṣi se ocupǎ de gospodǎrie.”[6]O altǎ iubire a marelui prozator care se reflectǎ ȋn operele sale literare o reprezintǎ cǎlǎtoriile, naratorul amestecȃnd reportajul cu contemplarea. Astfel, cǎlǎtoreṣte ȋn Bulgaria, Uniunea Sovieticǎ, la Constantinopol, Olanda, viziteazǎ Transilvania ṣi Dobrogea.

Marelui prozator i se poate aduce un omagiu fie la cimitirul Bellu din Bucureṣti, fie vizitȃndu-i casele memoriale, deloc puține la numǎr: Vȃnǎtori-Neamț, pe dealul Vovidenia, la un kilometru de Mǎnǎstirea Neamț, unde se aflǎ Muzeul Mihail Sadoveanu, la Iaṣi, ȋn Copou, unde se aflǎ casa memorialǎ ȋn care a trǎit alǎturi de familie ȋntre anii 1918-1936 sau ,,Casa din deal” de pe strada Ion Creangǎ din municipiul Fǎlticeni. Aici a locuit scriitorul ȋntre anii 1909-1918. ,,Ajuns acasǎ, nu mǎ gȃndesc decȃt sǎ mǎ reculeg ṣi sǎ mǎ odihnesc” scria prozatorul ȋn anul 1913 din cǎsuța lui iubitǎ din deal.

Ȋn concluzie, se poate afirma cǎ formarea scriitorul la izvorul fermecat al creației populare, lecturile din autorii valoroṣi ai literaturii romȃne (Neculce, Creangǎ) explicǎ atmosfera miticǎ, legendarǎ pe care o creeazǎ Sadoveanu ȋn opera sa, precum ṣi dulceața graiului din scrierile sale. Copilǎria ṣi anii de ṣcoalǎ, petrecuți ȋn lumea mirificǎ a peisajului de la Paṣcani ṣi Fǎlticeni, au direcționat formația artistului spre noi orizontori, ȋncǎrcate de poezie ṣi mister. Contextul social ȋn care a apǎrut opera sadovenianǎ este marcat de intersecția a douǎ direcții: aceea a sfȃrṣitului feudalismului ṣi aceea a apariției capitalismului. Din aceastǎ cauzǎ ȋntȃlnim, ȋn opera scriitorului, reprezentanți ai celor douǎ lumi, prezentați atȃt ȋn mediul rural, arhaic ṣi patriarhal, cȃt ṣi ȋn micul orǎṣel, cu viața sa monotonǎ.

Bibliografie

• Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureṣti, Editura Fundația regalǎ pentru literaturǎ ṣi artǎ, 1941.
• Manolescu, Nicolae, Sadoveanu sau utopia cărţii, Bucureṣti, Editura Minerva, 1993.

· Mitrache, Gheorghe, Scriitori comentaţi. Mihail Sadoveanu, Bucureṣti, Editura Recif, 1994.

· Sadoveanu, Mihail, Anii de ucenicie, Bucureṣti, Editura Minerva, 1970.

• Ungheanu, E., Constantin, Ȋn jurul unor antonomaze ȋn www.gorjeanul.ro, din 03 februarie 2016.
•