NECESITATEA CUNOAŞTERII PSIHOLOGICE A ELEVULUI

(APLICAŢIE – ELEVUL ÎN CLASA PREGĂTITOARE)

                                                                                                    Prof. înv. primar Oancea Adelina

                                                                                        Şc. Gimnazială ,, I. C. Lăzărescu”- Ţiţeşti

Structura - Şc. cu cl. I-IV Valea Stânii, Jud. Argeş

             Orice activitate educaţională se întemeiază pe cunoaşterea psihologică a subiecţilor care fac obiectul unei astfel de intervenţii.Calitatea procesului educaţional depinde esenţial de abilităţile psihologice ale celor ce-l  întreprind.

Cadrele didactice fac parte din categoria acelor agenţi educaţionali care au fost investiţi de societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltării psihofizice a copiilor către un curs mereu ascendent, în scopul valorificării superioare a potenţialului lor nativ şi pentru favorizarea mai bunei integrări în societate a acestora. Trebuie să fie permanent atente la transformările ce se produc în organismul copilului, să le surprindă specificitatea, să faciliteze manifestările favorabile şi să împiedice manifestarea acţiunilor nefavorabile.

Comportamentul unui organism în dezvoltare este un fenomen deosebit de complex care pune în evidenţă aspecte anatomino-strucurale, organizări neurologice, compoziţii biochimice. Nu le putem controla şi nici explica pe toate, dar ne putem folosi de anumite cunoştinţe cu caracter psiho-pedagogic pe care le putem adapta unui anumit specific al dezvoltării psihofizice a copilului.

Trebuie satisfăcute câteva condiţii esenţiale:

·        depăşirea mentalităţilor privind capacitatea de a uza de cunoştinţele din domeniul psihologiei dezvoltării;

·        accepatrea premisei că procesul cunoaşterii psihologice este complet şi dificil;

·        modalităţile de abordare psihologică a copilului să fie realiste.

Educaţia şi cunoaşterea copilului sunt două acţiuni aflate într-o strânsă legătură. Solicitările externe – sarcinile de învăţare, măsurile şi cerinţele educaţionale – conduc nu numai către anumite rezultate si performanţe la nivelul sarcinii, ci îşi lasă, de asemenea, amprenta asupra dezvoltării şi personalitătii copilului.

Cunoaşterea  psihopedagogică este un proces organizat şi continuu, prin intermediul căruia educatorii  evidenţiază trăsăturile psiho-individuale ale celor pe care îi educă.

Cunoaşterea psihopedagigică poate avea următoarele direcţii de acţiune:

- consilierea, în care accentul este pus pe protejarea dezvoltării psihice şi pe stimularea potenţialului real de exprimare a copilului;

 - psihoterapia, în care accentul este pus pe recuperare (cazurile de insucces, eşec în activitate, abandon al activităţii, neadaptare la cerinţele grădiniţei etc.);

- orientarea, în care accentul este pus pe prevenirea dificultăţilor în învăţare, în adaptarea la cerinţele mediului instituţionalizat (mai întâi grădiniţă, apoi şcoală).

 Copilul de 6 ani:

Dezvoltare fizică – 103-120 cm (băieţi); 108-119 cm (fete);

                            - 18 -23 kg (băieţi); 16-22 kg (fete)                                                                                                            

Motricitatea  - are energie, echilibru şi rapiditate în mişcări;

                         - merge corect într-un cerc desenat pe podea;

                         - desenează un romb după model 

                          - îşi perfecţionează mişcările fine ale mâinii.

Senzorialitatea

                           - are auzul fonematic dezvoltat;

                          - execută cu uşurinţă mişcări de orientare în schema corporală proprie (recunoaşte dreapta-stânga);

                          - indică şi denumeşte 6-7 culori, nuanţe;

                          - în desen redă mai bine proporţiile.

Intelectul

     - memoria      - recunoaşte corect 2-3 litere;

                         - recunoaşte elementele omise din desen;

                         - compară, din memorie, două obiecte;

                         - enumeră zilele săptămânii;

                         - recunoaşte silabe omise din cuvânt şi cuvinte omise din propoziţie;

                         - păstrează informaţia în memorie circa 3 ani.

   - gândirea       - relatează pe larg despre 3 imagini;

                         - stabileşte asemănări între două obiecte date (măr-portocală, gheată-cizmă);

                         - efectuează operaţii concrete cu noţiuni;

                         - înţelege intuitiv relaţii contrare (a lipi – a dezlipi); 

 - denumeşte obiecte din sfera a 4-5 noţiuni generale (mobilă, îmbrăcăminte, vehicule, jucării);

                         - are cunoştinţe elementare despre unele meserii.

  - limbajul         - are in vocabular peste 3500 de cuvinte;

                          - dialoghează cursiv;

                          - pronunţă corect toate sunetele (inclusive ``r`` şi `` ş``).    

  - imaginaţia     - născoceşte şi amplifică întâmplări.

Motivaţia          - poate efectua sarcini fără recompensă imediată;

                        - trăieşte intens lauda şi dojana;

                        - aspiră la success în joc;

                        - are interese pentru jocurile de îndemânare

Afectivitate  - apare criza de prestigiu, în situaţiile de mustrare publică;

                        - îşi stăpâneşte impulsivitatea;

                        - manifestă veselie în urma reuşitei proprii.

Voinţa            -  de multe ori adoptă hotărâri greşite, nu ştie să delibereze când are de ales între mai  multe alternative;

Personalitatea        - dovedeşte conştiinţă de sine în acţiune (`` Asta nu pot să fac, nu voi reuşi !``)

                               - comunică mau uşor cu persoane adulte străine;

                               - adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât raţională;

                               - cunoaşte reguli complexe de comportament;

                               - se conturează aptitudini motorii.

  Deprinderi             - învaţă să  scrie corect literele alfabetului

                               - se îmbogăţeşte sfera deprinderilor de igienă

Copilul de 7 ani:

Dezvoltare fizică – 116-127cm (băieţi); 115-126cm (fete);

                                 -   20-26 kg (băieţi); 19-26 (fete).

Motricitatea         - execută cu precizie mişcări de echilibru şi coordonare;

                                 - are dexteritate manulă;

                                 - execută mişcări complexe de echilibru (gimnastică, sărituri, alergări, mers pe bicicletă).

Senzorialitatea    - execută cu uşurinţă mişcări de coordonare(desen, scris)

                                 - execută mişcări variate în schema corporală pe baza imitaţiei;

                                 - desfăşoară acţiuni independente în spaţii mai largi.

Intelectul

           - memoria      - precizeaza data;

                                 - reproduce adresa;

                                 - recunoaşte literele alfabetului şi cifrele până la 20.

           - gândirea       - precizează asemănările între 3 sau mai multe obiecte; precizează deosebirile între  2 obiecte (minge şi portocală);

                                  - începe să efectueze operaţii numerice cu obiecte concrete şi cu simboluri;

                                  - manifestă spirit critic în gândire;

                                  - explică relaţii mai complexe.  

           - limbajul        - vorbeşte mai mult cu copiii decât cu adulţii şi îşi perfectează limbajul scris;

           - imaginaţia    - apar elemente de fabulos.

Motivaţia               - apare motivaţia şcolară;

                                - are interes frecvent pentru lecturi şi desen;

                                - doreşte să evite pedeapsa;

Afectivitate           - are sentimente de mândrie si superioritate în raport cu copiii mai mici, dar şi sentimente de invidie faţă de cei mai mari.

Personalitate           - începe să fie conştient de calităţile sale.

Începerea şcolii este o schimbare majoră în viaţa copilului şi a familiei. Acesta păşeşte pragul şcolii aflându-se deodată în faţa unor responsabilităţi izvorâte din angajarea sa în prima mare activitate socială: învăţătura. Ea reflectă măsura în care copilul reuşeşte să răspundă cerinţelor noului program. Este important ca fiecare elev să se acomodeze uşor şi rapid noilor cerinţe.

Statutul de şcolar al copilului impune o nouă împărţire a timpului său. Se va micşora aşadar, timpul de joacă şi se vor introduce unele obligaţii de natură intelectuală.

Pentru învăţătorul de la clasa pregătitoare este foarte importantă cunoaşterea copilului deoarece trecerea de la programul lejer de la grădiniţă la disciplina şcolară să se facă treptat, respectând particularităţile psiho-individuale ale fiecărui copil.Elevul trebuie să vadă în cadrul didactic un prieten.

În activitatea didactică tratarea diferenţiată a elevilor reprezintă o prioritate deoarece în cadrul grupei de elevi, fiecare copil este unic şi trebuie luat în serios.

Activitatea elevului trebuie serios organizată, supravegheată şi controlată. Copilul care nu are în familie un astfel de program şi desfăşoară activitatea la întâmplare, nu-şi pregăteşte temele la timp, nu-şi formează deprinderi de muncă ordonată şi sistematică. Din aceste cauze el întâmpină tot mai mari greutăţi în îndeplinirea sarcinilor şcolare, pe care caută să le evite.

Colaborarea familiei cu şcoala este necesară pentru realizarea cu succes a cerinţelor impuse de unitatea de învăţământ. Unele familii nu ţin legătura cu şcoala şi neglijează complet realizarea unui program care trebuie să împletească  munca cu odihna copilului.

Trebuie să asigurăm şanse de succes fiecărui copil, fiecare fiind o individualitate care poate progresa într-un ritm propriu.Trebuie să formăm minţi active, conştiinţe libere şi buni cetăţeni.

Activitatea educativă trebuie să antreneze întreaga personalitate a copilului, trebuie să-i conducă pe copii spre a găndi liber şi creator, trebuie să-i antreneze să-şi exprime cu claritate gândurile, să-şi motiveze şi să-şi argumenteze  acţiunile.

 Bibliografie:  

Mihaela Păişi Lăzărescu, Liliana Ezechil, ,,Laborator preşcolar’’- ghid metodologic, Editura V& I  Integral  Bucureşti, 2001;

M. Golu, Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000;

Mihaela Păişi  Lazărescu, Cunoaşterea elevului-condiţie a succesului şcolar în învăţământul primar, nr. 2/1991, Editura Discipol, Bucureşti.