Organizarea internă a disciplinei pe niveluri de învăţământ

     Modelul comunicativ-funcţional şi competenţele-cheie specifice disciplinei limba şi literatura română impun anumite competenţe generale în cadrul programelor şcolare pe niveluri de învăţământ şi o anumită organizare a conţinuturilor.

1.                  Competenţe generale ale disciplinei pe niveluri de învăţământ

 Învăţământ primar şi gimnazial (clasele I-VIII)

1.  Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare 

2.  Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată 

3.   Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse 

4.  Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse 

 Învăţământ liceal (clasele Ix-X)

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite  situaţii de comunicare

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare

3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare 

 Învăţământ liceal (clasele XI-XII/ XIII traseul liceal şi traseul SAM)

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare

2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor

3. Situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale / literare

4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

2.                  Domenii de conţinuturi

 Învăţământ primar (clasele I-IV)

1. Lectură/ citire

·        Cartea

·        Alfabetul

·        Citirea cuvintelor şi a propoziţiilor. Citirea textelor

·        Textul literar. Textul narativ. Textul liric.

·        Textul nonliterar

2. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare

·        Comunicarea orală (componentele comunicării dialogate, formularea mesajului – povestirea orală, rezumatul oral; acte de vorbire)

·        Comunicarea scrisă (procesul scrierii, contexte de realizare - scrierea funcţională, scrierea  imaginativă, scrierea despre textul literar)

3. Elemente de construcţie a comunicării

·        Lexicul

·        Noţiuni de fonetică

·        Noţiuni de sintaxă

·        Morfologia

·        Sintaxa propoziţiei

 Învăţământ gimnazial (clasele V-VIII)

1. Lectura

1.1. Cartea ­ obiect cultural.

1.2. Teoria literară (vizează în principal genuri şi specii literare, structura operei literare, figurile de stil, elemente de versificaţie)

1.3. Textul (tipuri de texte literare şi nonliterare şi trăsăturile lor)

2. Practica raţională şi funcţională a limbii

2.1. Comunicarea orală (situaţia de comunicare dialogată şi monologată, structurarea textului oral, contexte de realizare) 

2.2. Comunicarea scrisă (procesul scrierii, structurarea textului scris, contexte de realizare) 

3. Elemente de construcţie a comunicării

3.1. Lexicul

3.2. Noţiuni de fonetică

3.3. Noţiuni de sintaxă

3.4. Morfosintaxă

3.5. Sintaxa propoziţiei

3.6. Sintaxa frazei

 Învăţământ liceal (clasele Ix-X)

Conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii:

 I.  Literatură,

 II. Limbă şi comunicare.

 Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă pentru fiecare an de studiu. În clasa a IX-a, dominanta este Literatura şi viaţa şi  propune trei module:

 1. Ficţiunea literară,

 2. Ficţiune şi realitate,

 3. Literatură şi alte arte.

 În clasa a X-a domeniul Literatură accentuează receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare prin folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică:

 1. Receptarea textelor literare

 1.1.  Lectura textelor literare

 1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare

 2. Literatură şi alte arte

Domeniul LIMBĂ ŞI COMUNICARE cuprinde:

1. Producerea mesajelor orale şi scrise

1.1. Exprimarea orală (dialogul, monologul)

1.2. Exprimarea scrisă (tipuri de texte)

1.3. Niveluri de constituire a mesajului (fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal)

2. Receptarea mesajelor orale şi scrise

2.1. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

2.2. Niveluri ale receptării (fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal)

Învăţământ liceal (clasele XI-XII/ XIII)

A. În ciclul superior al liceului, conţinuturile din domeniul literaturii vizează aplicarea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică a textului literar, dar şi construirea unei viziuni de ansamblu asupra  fenomenului cultural românesc, prin studierea unor opere literare reprezentative aparţinând, în special, autorilor canonici.

B. Pentru conţinuturile din domeniul limbă şi comunicare se au în vedere aspectele normative şi funcţionale ale studiului limbii, se actualizează achiziţiile anterioare ce pot sprijini demersul de înţelegere şi interpretare a textelor literare studiate, ca şi achiziţiile din domeniul comunicării orale şi scrise.

3.                  Modalităţi de abordare didactică a procesului de predare-învăţare-evaluare

Modelul comunicativ-funcţional presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar. Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile apar, în acest context, drept mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei.

Proiectarea activităţii didactice, ca şi elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia.

Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să ţină seama de atât precizările programei, cât şi de particularităţile de  vârstă ale elevilor, de achiziţiile, interesele şi preocupările lor, pentru asigurarea accesibilităţii demersului didactic.

·                    Orientarea studiului către elev

Recomandările cu privire la libertatea profesorilor de a-şi alege textele-suport adecvate pentru evidenţierea noţiunilor cuprinse în domeniul Lectură/Literatură relevă relaţia dintre programa şcolară - principalul document care ghidează activitatea la clasă - şi manualul şcolar ca instrument de lucru flexibil şi adaptabil nevoilor concrete ale grupului de elevi. Din necesitatea de orientare a studiului către elev, profesorii îşi vor adapta demersurile didactice în funcţie de nevoile reale ale acestuia, atât în selectarea textelor pentru studiu (texte literare aparţinând diverselor genuri şi specii, dar şi diferite tipuri de texte nonliterare), cât şi a metodelor activ-participative, a activităţilor didactice de tip formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se poate face şi pe baza unor chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din clasă.

Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, aşa cum sunt:

-                     utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;

-                     exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;

-                     realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a se participa la propria învăţare;

-                     integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele trei domenii ale disciplinei (lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare

·                    Selectarea conţinuturilor învăţării în raport cu finalităţile vizate

      Programele pun în centrul procesului didactic finalităţile pe care acesta trebuie să le aibă în vedere. Conţinuturile disciplinei devin, în acest context, mijloace de atingere a acestor finalităţi şi ele pot fi diverse şi chiar diferite. De exemplu, nu se studiază textul x sau y, ci tipuri de texte, care oferă cadrelor didactice oportunităţi de actualizare şi de transferare a competenţelor de lectură ale elevilor. De asemenea, nu se studiază doar despre verb sau despre adjectiv, ci şi despre felul în care acestea funcţionează în comunicare. Cu alte cuvinte, profesorii vor urmări să pună în practică trecerea, în predare, de la un accent preponderent pe informativ şi reproductiv, la focalizare pe formativ şi pe autonomia elevului în manevrarea cunoştinţelor asimilate.

      În domeniul conţinuturilor, o pondere importantă au căpătat formele comunicării orale, introducerea textelor nonliterare, a altor forme de comunicare artistică (teatru, film), deschiderea canonului şcolar spre texte actuale din literatura română, toate acestea urmărind de fapt să-i ofere elevului o motivaţie mai bună pentru dezvoltarea propriei personalităţi şi sensibilităţi într-o lume dinamică.

·      Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării.

Studiul limbii române se axează pe două coordonate principale: (a) normativă şi (b) funcţională, având ca obiectiv formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect, adecvat şi eficient în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise. Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de profesori, integrându-le acolo unde consideră că au eficienţă didactică. Se recomandă, pentru studiul limbii române, folosirea, de preferinţă, a textelor selectate pentru domeniul Literatură.

În ceea ce priveşte producerea de mesaje scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte variate (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele literare şi nonliterare vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să fie aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se vor consulta volumele Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu şi Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română - învăţământ primar şi gimnazial, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborate de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

Observaţii asupra specificului evaluării de proces a disciplinei şi recomandări ce vizează evaluarea continuă la disciplina respectivă în funcţie de clasă şi nivel.

Pentru asigurarea unei eficienţe sporite a învăţării, se recomandă ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: evaluare iniţială, evaluare continuă, evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres, dar şi o diversitate de metode şi instrumente de evaluare (tradiţionale şi complementare). Pentru a face învăţarea mai atractivă pentru elevi, se pot folosi metode şi instrumente complementare de evaluare, precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.

Exemple şi sugestii se pot găsi în volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.