PAŞI MARI ŞI MICI ÎN EDUCAREA COPILULUI

Profesor Marta Cristiana NEGRAIA

L’éducation d’un enfant tient en égale mesure de ses parents et de leurs compétences et désirs, mais aussi de l’école et de la liaison entre parents et école. Il faut exister obligatoirement une relation de collaboration qui a comme seul but éduquer l’enfant qui se trouve au centre des préoccupations de chaque parties.

            Este dificil sa creşti un copil. Dar şi mai dificil este sã-l educi. În epoca noastrã, copiii şi pãrinţii petrec foarte puţin timp împreunã, cãci aceştia din urmã îşi doresc nespus sã echilibreze cererile vieţii de familie cu cele ale muncii. Deci, existã în prezent, o nevoie acutã de a se implica in viaţa copiilor lor şi implicit, în educatia lor. Pãrinţii ştiu cã alocã puţin timp copiilor şi chiar o recunosc.

            Pe de o parte, avem de-a face cu o anume conştientizare a pãrinţilor, pe de alta parte, şcoala este cea mai in mãsurã sã le ofere sprijinul necesar pentru a se implica în procesul de învãţare. Din aceasta, deducem cã pãrinţii trebuie sã existe în aceastã ecuaţie ca nişte parteneri stabili, sinceri, constanţi ai şcolii, pentru a determina performanţe in viaţa şcolarului.

            Având in vedere cã pãrinţii sunt primii educatori ai copiilor lor, aceştia ar trebui sã aibã în vedere câteva criterii:

1. este nevoie de a elabora un program zilnic pentru teme, care trebuie sã se desfãşoare într-un climat cât mai favorabil cu putinţã: o camerã liniştitã, fãrã televizor sau radio deschis, luminoasã şi primitoare.
2. lectura fãcutã împreunã cu copilul poate fi primul pas pentru a-i descoperi un hobby sau un interes particular. Şi mersul la bibliotecã îl încurajeazã sã citeascã, deci contribuie la educarea lui.
3. pãrintele ar trebui sã se intereseze de situaţia şcolarã a copilului înainte de a apãrea vreo problemã. Se întelege deci cã parteneriatul şcoalã-familie este de fapt, cheia formãrii climatului favorabil învãţãrii atât la şcoalã cât şi acasã.
4. pãrinţii trebuie sã-si laude copilul, sã-i aprecieze orice efort, sã-l incurajeze.
5. se simte nevoia şi de a-l introduce în diverse activitãţi extraşcolare , prin intermediul cãrora ar putea sã-şi gãseascã şi sã-şi valorifice talentul.
6. pãrinţii trebuie sã le vorbeasca copiilor, sã le cunoascã anturajul şi locurile pe care aceştia le frecventeazã. Aceştia au în egalã mãsurã datoria de a-i implica în activitãţile familiei.

Doar discutând deschis cu copiii şi oferindu-le exemple de onestitate, responsabilitate, încredere în sine, pãrinţii îşi pot ajuta copiii sã decidã singuri şi sã aleagã soluţiile cele mai potrivite. Cuvântul care ar descrie cel mai bine aceastã stare de fapt este “cooperare” care este definitã prin “coordonarea eforturilor pentru atingerea unor obiective ce nu pot fi atinse prin efort individual”.

      În primul rând, şcoala şi pãrinţii trebuie sã gãseascã motivaţia de a “colabora”. Aici, ar trebui sã intervinã profesorii care sã punã preţ pe competenţele parentale. Pãrinţii vor fi motivaţi sã participe doar dacã ei cred cã intervenţiile lor vor face diferenţa în ceea ce priveşte reuşita copilului lor. Şi aceasta presupune, cã profesorii vor explica pãrinţilor programele de studiu, care sunt câteodatã, foarte diferite de ceea ce au învãţat dânşii când erau elevi. Printre altele, profesorii trebuie sã se gândeascã şi la activitãţi adecvate care vor putea permite pãrinţilor sã schimbe atât cu profesorii cât şi cu ceilalţi pãrinţi şi sã trãiascã experienţe pozitive.

            În al doilea rând, este imperios necesar a se recunoaşte cã pentru a avea un bun parteneriat trebuie sã respectãm principalele condiţii, care s-ar traduce pentru pãrinţi, prin “a nu se ingera în funcţionarea şcolii, iar pentru şcoalã, prin a nu dori sã educe pãrinţii”.

Bibliografie şi sitografie:

1. Danièle Mouraux, Entre ronde famille et école carrée: quelles relations?, nov. 2006-Jacques Bernardin, op. cit.
2. Elena Truţã, Sorina Mardar, Relaţia profesor-elevi: blocaje si deblocaje, Ed. Aramis, Bucureşti, 2007
3. Adina Baran-Pescaru, Parteneriat în educaţie, familie-şcoalã-comunitate, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004
4. www.ufapec.be