PELERINAJUL - O ALTERNATIVĂ PENTRU SĂPTĂMÂNA

“SĂ ŞTIU MAI MULT, SĂ FIU MAI BUN!”

Crafcenco Carmen, profesor matematică

Liceul Teoretic “Mircea Eliade”, Galaţi

Fie „Şcoala altfel” sau săptămâna din anul acesta „ Şă ştiu mai mult , să fiu mai bun!” reprezintă momente din timpul anului şcolar mult aşteptate de fiecare elev. Din punctul meu de vedere această noutate propusă de Ministerul Educaţiei este binevenită, bine rânduită în semestrul al II lea şi care are ca scop principal în opinia mea, o cât mai mare apropiere de elevii noştri, descoperindu-le abilităţile şi cunoscându-i şi în alte ipostaze nu numai în postura de elev.

Cuvinte cheie: pelerinaj, mănăstire, bucurie

Într-o neaşteptată frumoasă zi de primăvară din perioada Postului Paştelui a anului 2012, elevii clasei a VII a B împreună cu doamnele profesoare de religie şi matematică, au plecat într- un pelerinaj în zona Vrancei, având ca obiectiv principal Mânăstirea Dălhăuţi.

Plecaţi din Galaţi la o oră matinală, trecând de Focşani, capitala de judeţ a Judeţului Vrancea, ne-am îndreptat spre obiectivul nostru: Mânăstirea Dălhăuţi. Ajunşi în pădurea de fag şi stejar, o pădure seculară care mărgineşte zidurile mănăstirii, mare ne-a fost mirarea când ne-am întâlnit cu o mulţime de elevi de la alte şcoli din zonă, pelerini care aveau acelaşi scop ca şi noi, pelerinii din Galaţi – vizitarea Mânăstirea Dălhăuţi. În mintea mea, am comparat atunci curtea mănăstirii cu un furnicar viu, copii pelerini veselind cu zumzetul şi inocenţa lor inimile măicuţelor din obştea mănăstirii.

Primul obiectiv care atrage pelerinul de cum pătrunde pe poarta mănăstirii îl reprezintă Biserica. La ceas de Liturghie întrăm sfioşi în biserică, plecându-ne genunchii în faţa Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi mulţumindu-i că ne-a învrednicit să ajungem cu bine pe aceste meleaguri binecuvântate şi încărcate de istorie, după cum aveam să aflăm mai târziu.

În biserică se săvârşea Liturghia darurilor mai înainte sfinţite ajunsă la un moment de deosebită solemnitate, ieşirea cu Sfintele Daruri, procesiune care se face cu însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos, ieşire care se face în cea mai profundă tăcere în contrast cu zumzetul de copii care se auzea afară.

Următorul moment al Sfintei Liturghii a fost rostirea împreună cu elevii noştri a Rugăciunii Domneşti, „ Tatăl nostru”, glasul îngeresc al copiilor bucurând privirile celor de la strană şi a părintelui slujitor din Sfântul altar. După încheierea Sfintei Liturghii am rugat pe maica ghid sa ne facă cunoscut istoricul acestei Sfintei Mănăstiri şi alte lucruri care ar putea interesa pe elevii noştri.

Astfel, am aflat că Mănăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai vechi asezăminte monahale ale Ortoxiei româneşti, aşa cum precizează tradiţia locului şi este cunoscută în ţară mai ales prin Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi prin faptul că aici a vieţuit, vreme de 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, un mare duhovnic şi inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii.

Maica ghid a povestit pe scurt viaţa Sfântului Vasile, i-a îndemnat pe elevii noştri să îl aibă ca model de viaţa cumpătată, să asculte de părinţii lor, de dascăli şi să hrănească sufletul lor cu rugăciunea.

Mai aflăm şi că în timpul Primului Război Mondial una din bisericile mănăstirii, Biserica Izvorul Tămăduirii a fost transformată de ocupanţii germani în puşcărie pentru prizonierii ruşi.

Pe acelaşi platou la numai câţiva metri se află şi a doua biserică, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din lemn, care datează din 1625 potrivit pisaniei, şi în care se oficează slujbele, însă maica ghid ne-a condus într-o poiană din partea de miazănoapte a mănăstirii unde se găseşte a treia biserică, astăzi ruinată din cauza cutremurelor.

Elevii au fost impresionaţi de legenda Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, povestită cu atâta măiestrie de maica ghid, am vizitat apoi muzeul mănăstirii care adăposteşte numeroase bunuri de patrimoniu şi am mai zăbovit câteva momente în poiana din afara mănăstirii, neîndrăznind să părăsim acest loc care ne- a copleşit şi ne-a bucurat sufletele.

Cu greu ne-am despărţit de această oază de lumină, urmând sfatul maicii ghid de a vizita şi Mănăstirea Coteşti aflată la doar 7 km de Mănăstirea Dălhăuţi. Înconjurată de podgorii şi păduri, Mănăstirea Coteşti ne apare ca un loc de refugiu din viaţa cotidiană, un loc în care energiile necreate te cuprind şi liniştea prezentă aici pătrunde şi cel mai zbuciumat suflet. La poarta mănăstirea ne întâmpină o fântănă, elevii se opresc, o înconjoară şi o privesc curioşi ca şi cum ar vedea o minume, probabil că o asociază cu fântânele mântuirii cele care fac să ţâşnească râuri de apă vie în propriile inimi. Am intrat în curte, locul părea lipsit de prezenţe umane, biserica era deschisă şi ne întâmpină o măicuţă tânără care ne invită să ne închinăm în biserică şi să vizităm împrejurimile. Am aflat că mănăstirea are un istoric încercat de mari greutăţi, a fost întemeiată în anul 1720 de către Episcopul Buzăului Ştefan al II- lea. Biserica a supravieţuit până astăzi, traversând toate încercările vremurilor: războaie, prigoniri, sărăcire.

Maica ne-a condus şi la Paraclisul Mănăstirii, în faţa Bisericii mari în care se ţin slujbele pe timp de iarnă şi în care ne-a impresionat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, hrănindu-l pe pruncul Iisus. Maica ne informează că în mănăstire vieţuiesc maici bătrâne, neputincioase, bolnave făcându-mă să reflectez la următorul aspect: sufletul unui bătrân se întâlneşte în duh cu sufletul inocent al copilului în raiul pământesc care îl reprezintă mănăstirea. Sperând că zburdălnicia şi gălăgia copiilor nu au deranjat liniştea maicilor, plecăm cu pace în suflete şi din acest loc binecuvântat, marcând încă o mănăstire în traseul nostru.

În drumul de întoarcere ne-am oprit în Focşani, la Muzeul Unirii, participând la o autentică lecţie de istorie, moment în care ne-am simţit mândrii că suntem români.

Concluzie: Pelerinajul reprezintă traseul purificator şi regenerator către sursele vieţii duhovniceşti. Am pornit cu elevii noştri minunaţi pe o „ cale” către Dumnezeu prin întâlnirea cu cei mai apropiaţi ai Săi: Sfinţii, purtând în suflete mai multe zile o imensă bucurie şi adăpându-ne din izvoarele sfinţeniei, liniştii şi înţelepciunii.

Bibliografie:

www.crestinortodox.ro/...manastiri/manastirea-dalhauti

ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Dălhăuți