Creativitatea- una dintre dimensiunile esenţiale ale personalităţii care contribuie la obţinerea succesului scolar

Creativitatea este considerată un proces extrem de complex, o complexă capacitate, o complexă activitate psihică în care spiritul uman, depăşind realitatea prezentă, descoperă relaţii noi, crează produse noi şi originale.

Paul Torrance a elaborat o definiţie a creativităţii în care precizează că procesul creativ este integrat în evoluţia personalităţii, în orice act al creaţiei fiind prezent atât un joc al raţionalului cât şi al iraţionalului, al supraraţionalului, căci creatorii descriu anumite experienţe care par a transcede deliberarea şi chibzuinţa procesului raţional creativ.

Pentru o dezvoltare individualizată a elevilor pe linia aptitudinilor specifice fiecăruia, o condiţie esenţială este depistarea timpurie a potenţialului creativ. În acest sens, cadrele didactice pot utiliza proba nonverbală a Testului de gândire creativă Torrance( TTCT), cu cele 3 seturi de activităţi (,,Construirea unui tablou”, ,,Completarea de desene’’ şi ,,Linii paralele’’), cu ajutorul cărora poate fi determinată prezenţa factorilor intelectuali ai creativităţii: fluiditatea figurală, un important indicator al rapidităţii, al uşurinţei de asociere în planul gândirii ; flexibilitatea figurală, indicator de restructurare a gândirii în raport cu noi situaţii; originalitatea sau raritatea răspunsului şi elaborarea figurală, reprezentată de numărul de detalii care completează şi nuanţează răspunsul.

Poate fi identificată şi prezenţa altor doi indicatori: rezistenţa la închidere prematură şi capacitatea de abstractizare semantică, indice care măsoară capacitatea de interpretare abstract-verbală a desenului.

Activităţile ce compun proba nonverbală a Testului de gândire creativă Torrance

Prima parte a probei mai sus amintite, Testul figural (Thinking Creatively with Pictures), cuprinde trei seturi de activităţi:

Activitatea 1, intitulată ,,Construirea unui tablou”, care constă în conceperea unui tablou sau desenarea unui obiect pornind de la o formă ovala dată, formă care să devină parte integrantă a unui desen la care nimeni nu s-a mai gândit. Primei idei i se vor adăuga noi idei, astfel încât să fie concepută o poveste cât mai interesantă, cât mai atrăgătoare. După terminarea tabloului, fiecare copil îi va da un nume care va fi scris în partea de jos a paginii, în spaţiul prevăzut pentru aceasta. Titlul ales să descrie povestea trebuie să fie cât mai neobişnuit. Timpul de completare este de 10 minute.

Activitatea 2 , intitulată ,,Completarea de desene’’ constă în adăugarea de elemente figurilor incomplete date, rezultând obiecte sau desene interesante, la care nimeni nu s-a mai gândit. Fiecare va primi un titlu cât mai original. În cele 10 minute avute la dispoziţie, fiecare copil va încerca să completeze cât mai multe desene.

Activitatea 3, intitulată ,,Linii paralele’’ constă în realizarea de desene pornind de la 30 de perechi de linii drepte, paralele. Fiecărei perechi de linii i se pot adăuga diverse semne pe linii, între linii, în afara lor, oriunde subiectul doreşte, astfel încât desenele să fie cât mai complete şi mai interesante. Fiecare desen va primi un nume sau un titlu. Timpul de lucru este tot de 10 minute.

Paşii ce trebuie urmăriţi în scorarea (notarea) şi interpretarea desenelor

După completarea desenelor prevăzute de cele trei tipuri de activităţi, se trece la scorarea/notarea acestora. Pentru aceasta, se urmăresc paşii de mai jos:

Pasul 1 – Are loc analiza Activităţii 1 şi determinarea scorurilor pentru factorii: originalitate, elaborare şi abstractizare semantică.

Scorarea pentru Originalitatea desenului se face pe o scară cuprinsă între 0 si 5 puncte, corespunzătoare frecvenţelor din eşantionul dat.

- Răspunsurile care s-au întâlnit la mai mult de 5% din subiecţi, nu primesc nici un punct;

- Răspunsurile care au o frecvenţă situată între 4,00 şi 4,99%, primesc un punct;

- Raspunsurile care au o frecvenţă cuprinsă între 3,00 şi 3,99% primesc 2 puncte;

- Răspunsurile care au o frecvenţă cuprinsă intre 2,00 şi 2, 99% primesc 3 puncte;

- Răspunsurile care au o frecvenţă cuprinsă între 1,00 şi 1, 99% primesc 4 puncte;

- Răspunsurile a căror frecvenţă se situează sub 1%, respectiv răspunsuri care dovedesc imaginaţie şi forţă creativă, primesc 5 puncte.

Abstractizarea semantică, sau originalitatea titlului, se scorează pe o scală de la 0 la 3 puncte, în felul urmator:

- 0 puncte pentru titlurile banale, care repetă într-un fel desenul (ex.: copilul desenează o casă, iar titlul ales de el este ,,Casa”)

- 1 punct pentru titlurile concrete, care implică o raportare la o altă clasă (ex: copilul desenează un păianjen şi pânza acestuia, iar titlul este ,,Păianjen într-o cameră pustie ’’)

- 2 puncte pentru titlurile care merg dincolo de concret sau de descrierea fizică, titluri imginative (ex:,, Spiriduşul hazliu’’)

- 3 puncte pentru titlurile abstracte, care merg dincolo de ceea ce se poate vedea şi care sugerează o întreagă poveste ( ex: ,,Transformarea’’).

Pentru elaborare se acordă de la 1 la 6 puncte în funcţie de numărul de elemente, de detalii, de idei adăugate la figura dată ca stimul iniţial, indiferent de locul plasării acestor detalii : 1 punct dacă sunt între 0 si 5 elemente adăugate; 2 puncte dacă sunt între 6 si 12 elemente; 3 puncte, dacă sunt între 13 si 19 elemente; 4 puncte, dacă sunt între 20 si 26 elemente; 5puncte, dacă sunt între 27 si 33 elemente; 6 puncte, dacă sunt peste 34 elemente.

Pasul 2 – Are loc analiza Activităţii 2 şi determinarea scorurilor pentru factorii: originalitate (în funcţie de frecvenţa răspunsurilor), flexibilitate (se calculează prin numărul categoriilor diferite în care se încadrează răspunsurile), fluiditate (prin determinarea numărului total de figuri completate inteligibil, cu sens, scorul maxim fiind de 10 puncte), elaborare( scorarea se face în funcţie de numărul de detalii; se punctează şi umbra), rezistenţa la închidere (0 puncte când figura este închisă pe cea mai rapidă cale, printr-o linie dreaptă sau curbă; 1 punct când figura mai întâi este prelungită şi apoi închisă; 2 puncte când figura nu este închisă) şi abstractizare semantică (vezi modul de scorare de la activitatea 1; scorul maxim este de 30 puncte).

Pasul 3 – Se face analiza Activităţii 3 (Linii paralele), unde se calculează scorurile pentru factorii fluiditate, flexibilitate, originalitate şi elaborare (suma scorurilor pentru fiecare desen, plus bonificaţii, pentru grupaje de linii). La această activitate, abstractizarea semantică nu oferă un punctaj semnificativ.

Pasul 4 – Se calculează suma punctelor la cele trei activităţi, în funcţie de fluiditate, originalitate, flexibilitate şi elaborare. Se adaugă, pe foaia de scorare şi punctajele obţinute la parametri ,,abstractizare semantică” ( Activitatea 1 si 2) şi rezistenţa la închidere ( Activitatea 2)

Pasul 5 – Notele brute obţinute se transformă în note standard. Pentru calcularea indexului de creativitate (Q.Cr.) se calculează suma dintre media notelor standard ale factorilor creativităţii şi suma bonificaţiilor obţinute la trăsăturile creative.

Concluzii

Depistarea potenţialului creativ de către cadrele didactice, este necesară pentru prognozarea unor posibile realizări ulterioare, dar şi a dezvoltării lui pe diferite căi, atât în procesul de învăţământ, la diferite discipline precum educaţie plastică, abilităţi practice, compunere…, căci învăţământul rămâne principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativităţii, cât şi dezvoltarea acestui potenţial în cadrul activităţilor extraşcolare sau acasă, sub îndrumarea părinţilor.

Bibliografie

1. Amabile B. Teresa – Creativitatea ca mod de viaţă, Bucureşti, Ed. Ştiinţă & Tehnică, 1997

2. Dincă Margareta – Teste de creativitate, Bucureşti, Ed. Paideia, 2001

3. Popescu Gabriela – Psihologia creativităţii, Bucureşti, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2004