PREDAREA FIZICII CU INSTRUMENTE DIDACTICE IT

Prof. Mihaela Butoi

Colegiul Tehnic “Petru Poni” Onești

Experienţa implemetării în ultimele decenii a diverselor forme de TIC în sălile de clasă şi în alte formule de instruire demonstrează că realizarea deplină a beneficiilor oferite de TIC pentru educaţie nu va fi automată. O integrare eficientă a TIC în sistemul educaţional este un proces complex, care implică nu doar tehnologiile, ci şi aspectele curriculare şi pedagogice, de organizare instituţională, competenţe ale cadrelor didactice, etc.

Instruirea modernă nu se reduce doar la cunoaşterea TIC – tehnologia în sine nu modifică structura procesului educaţional. O educaţie de calitate poate fi obţinută doar în cazul integrării tehnologiilor digitale, conceptelor şi metodologiilor pedagogice moderne, universalizării formelor de instruire şi a conţinuturilor, cooperării şi colaborării atât a celor instruiţi, cât şi a celor care gestionează procesul de instruire.

Cuvinte cheie: fizică, TIC, soft educaţional.

Schimbarea de la învăţarea tradiţională la cea centrată pe elev se face treptat. Experienţa didactică arată că profesorul trebuie să fie focalizat pe experienţa şi interesele elevilor, indiferent de disciplina studiată. Elevii nu vor memora informaţiile, ci vor înţelege şi vor aplica aceste noţiuni fiind consideraţi cocreatori în procesul de predare-învăţare-evaluare.

Elevul nu primeşte informaţia ştiinţifică, ci o procesează prin activităţi didactice create de profesor. Elevul este implicat în rezolvarea, aplicarea prin eforturi proprii. Atributul învăţării centrate pe elev este “succesul” echipei profesor-elev.

Care este rolul profesorului în învăţarea centrată pe elev?

Profesorul conduce procesul de predare-învăţare-evaluare, proiectează lecţia, ajutând elevul să folosească capacitatea sa de a “privi cum să înveţe”. Procesul de predare-învăţare trebuie să se realizeze în echipa profesor-elev, trebuie să fie activ şi fiecare activitate didactică să fie autentică, specifică, orientată către o aplicaţie care îl va atrage pe elev.

Învăţarea centrată pe elev în studiul ştiinţelor (fizică, chimie) a pus în evidenţă dezvoltarea de către profesori a proiectelor didactice în funcţie de tipul lecţiei. Strategia didactică constă în dezvoltarea subiectului într-o manieră logică elevul fiind direcţionat prin conversaţia euristică de către profesor. Întrebările sunt adresate întregii clase, iar elevii organizaţi în grupe valorice sau individual caută răspunsul- acesta este drumul spre învăţare şi aplicare în cadrul lecţiei centrate pe elev.

Potenţialul educaţional al internetului precum şi programele educaţionale începute în anul 2001 au determinat impulsionarea activitaţii metodico-ştiinţifice la nivelul învăţământului universitar şi preuniversitar. Astfel, putem remarca o caracteristică esenţială a învăţământului preuniversitar şi anume adaptarea la nevoile timpului prezent.

La nivelul fiecărei şcoli a apărut motivaţia implementării noilor tehnologii informatice în procesul educaţional, în vederea dezvoltării creativităţii fiecărui elev.

Profesorul este solicitat astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă, creativă. La baza strategiilor didactice interactive trebuie să se regăsească câteva principii:

• elevii construiesc propriile înţelesuri şi interpretări ale instruirii;

• scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse;

• sunt promovate alternativele metodologice de predare-învăţare-evaluare;

• sarcinile de învăţare vor solicita informaţii transdisciplinare şi analize multidimensionale ale realităţii;

• integrarea de metode complementare de evaluare.

  Interactivitatea presupune creativitate, fiind asociată unei învăţări de tip superior, care implică eforturile comune profesor și elev. Rolul profesorului, din această perspectivă se modifică în sensul: pedagog, proiectant, moderator, meditator, partener, strateg, coevaluator.

  Strategia cea mai convenabilă pentru o învățare participativă poate să înceapă prin formarea unor echipe care să realizeze produse multimedia ce pot fi utilizate în cadrul lecțiilor asistate de calculator. Această echipă trebuie să aibă cunoştinţele IT şi cunoştinţele ştiinţifice necesare realizării produselor IT. Aceasta se poate realiza print-un curs optional la nivelul mai multor arii curriculare (informatică, matematică şi ştiinte), care să se adreseze elevilor ce doresc să participe la realizarea de lecţii sau momente didactice ale lecţiilor asistate de calculator din cadrul ariei curriculare Matematică şi Știinţe.

  Cursul trebuie să ofere profesorilor şi elevilor posibilitatea de a valorifica experienţa didactică şi cunoştinţele în domeniul IT prin realizarea de soft educaţional. Pentru a asimila noile tehnologii, pentru a le utiliza eficient, pentru a creşte accesul la resursele educaţionale digitale şi pentru a crea noi medii virtuale de învăţare, cursul să-şi propună antrenarea elevilor în realizarea de produse informatice care să constituie instrumente IT de predare a cunoştinţelor.

  Cursul va fi susţinut de trei profesori având specialitățile: informatică, chimie și fizică, iar echipa de proiect va realiza următoarele:

• alegerea metodele didactice capabile să stimuleze creativitatea elevilor;

• alegerea metodelor prin care să ofere elevului posibilitatea autoevaluării, deci a autoreglării;

• să stârnească curiozitatea elevului, astfel încât fiecare moment didactic să devină o provocare.

  Ceea ce se așteaptă ca urmare a muncii de echipă este un produs multimedia care să îndeplinească următoarele condiţii:

• structura lecţiei virtuale să corespundă curriculum-ului naţional;

• pentru o lecţie de sinteză/recapitulare să cuprindă momente ce pot depăşi 20 de minute;

• scenariul lecţiei de predare-învăţare-evaluare să cuprindă următoarele momente specifice lecţiei:

1. • evaluarea iniţială;

   • activităţi didactice de predare-învăţare mulate pe obiectivele operaţionale;

   • activităţi didactice de autoevaluare/evaluare.

     Prin utilizarea soft-urilor educaţionale se constată următoarele:

• elevul poate lucra individual sau în grupe, acesta “învaţă” ce înseamnă munca în echipă;

• simulările fenomenelor fizice şi chimice atrag după sine dezvoltarea creativităţii fiecărui elev în parte;

• profesorul “urmăreşte“ fiecare elev în parte, obţinând un feed-back continuu, fapt care îl ajută pe profesor să-şi modeleze strategia didactică, în vederea obţinerii eficienţei lecţiei;

• acest gen de abordare interdisciplinară permite elevilor să-şi restructureze cunoştinţele şi să dobândească mai uşor altele;

• procesul de predare-învăţare-evaluare tradiţional nu poate realiza, decât în mică măsură, modelarea unor fenomene fizice şi chimice;

• profesorul trebuie să nu ignore experimentul real, care are rolul său specific;

• modelarea virtuală însoţită de explicaţiile interdisciplinare conduce la creşterea calităţii procesului de predare-învăţare-evaluare.

  Dintre aprecierile pentru o lecție realizată în această manieră se pot enumera:

• lecţia interactivă realizată cu ajutorul instrumentelor didactice IT determină elevul să reuşească o concentrare maximă (80% din timpul lecţiei);

• elevul se integrează în munca în echipă în proporţie de 75%;

• peste 50% din conţinuturile ştiinţifice sunt însuşite în lecţiile interactive;

• 45% dintre elevi apreciază evaluarea continuă şi semnificaţia ei.

  Bibliografie:

1. Oprea Crenguţa-Lăcrămioara – Strategii didactice interactive, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2012

2. Neacşu Ioan – Instruirea şi învăţarea, București, Editura Polirom,2009