RELAȚIA PROFESOR-PROFESOR DOCUMENTARIST

Mesaroșiu Corina Georgiana, profesor de limba română- limba franceză,

Școala Gimnazială Poplaca- județ Sibiu

Prin intermediul acestui articol se dorește trasarea unor aspecte definitorii privind importanța conștientizării relației ce se stabilește între profesorul de la clasă și profesorul documentarist. Înțelegerea importanței acestui parteneriat permanent va ajuta la îmbunătățirea calității actului educativ, la asigurarea succesului școlar și la relansarea unor activități didactice inovatoare, ce pun accent pe imaginație, autenticitate, originalitate.

Literatura de specialitate surprinde sarcinile profesorului, atât la clasă, cât și în cadrul unor activități extrașcolare.Însă reala implicare a acestuia ține și de disponibilitatea acestuia de a se implica total în ceea ce înseamnă educația, deoarece de multe ori profesorul devine prietenul, confidentul, stâlpul de susținere al elevului. Consider că adevărata educație trebuie să străbată granițele rigide ale predării unor cunoștințe și să pună mai mare accent pe crearea autonomiei elevului, pe dezvoltarea lui emoțională, pe identificarea și soluționarea unor piedici ce stau în calea dezvoltării lui multilaterale.

Profesorul documentarist nu s-a bucurat de la început de credit din partea celorlalți profesori, fiind privit cu scepticism, considerându-se că acesta nu este decât un alt bibliotecar. Însă analizând mai mult implicarea unui profesor documentarist , putem înțelege importanța activității acestuia și beneficiile aduse de munca acestuia la îndeplinirea unor sarcini diverse , școlare sau extrașcolare.

Centrul acțiunilor profesorilor de la catedră și ale profesorului documentarist rămâne elevul, ca și beneficiar al educației. Însă dacă aceste acțiuni nu sunt complementare , dacă fiecare poziționează elevul pe un alt traseu ,ele nu fac decât să aducă elevul într-o stare de confuzie accentuată. Este astfel necesar ca atât profesorul , cât și profesorul documentarist să își canalizeze acțiunile spre a-l ajuta pe elev să își îndeplinească sarcinile ce i-au fost trasate, să contribuie în mod efectiv la dezvoltarea autonomiei elevului. Legat de autonomia elevului, trebuie să precizăm că CDI-ul școlii rămâne mediul propice de conturare a acesteia , deoarece aici elevul , sub îndrumările profesorului documentarist, realizează diverse proiecte, lucrări de cercetare, portofolii disciplinare, etc. Mai mult, aici elevul găsește un mediu cald, securizat, departe de tumultoasa sală de clasă, departe de concurență și competiție.

Profesorul care predă o anumită disciplină trebuie să fie permanent la curent cu ceea ce oderă CDI-ul școlii ca bază materială și informațională, pentru a-i sugera elevului în cadrul căror proiecte să se implice. De asemenea și profesorul documentarist trebuie să răspundă prompt eventualelor solicitări din partea profesorului de la clasă.

Noi am descris în termeni ideali cum ar trebui să se concretizeze o relație optimă între profesor și profesorul documentarist. Însă de multe ori pot interveni piedici în cadrul acestei interrelaționări, piedici ce țin de timp, suprapunerea unor activități în CDI, insuficienta utilizare a CDI-ului școlii.Aceste obstacole pot fi însă depășite , dacă fiecare conștientizează că beneficiile ce pot fi obținute în urma dizolvării acestor obstacole sunt benefice tuturor: elevului, dar și profesorilor implicați.

Putem concluziona , afirmând că o relație corectă profesor-profesor documentarist nu poate fi decât benefică actului educativ, aducând procesul de predare-învățare- evaluare la un alt nivel.

Bibliografie:

Bădău Georgeta, Inițiere în cercetarea documentară, Editura Casa Corpului Didactic, AlbaIulia,2004

Les Professeurs-Documentalistes, Collection Livre Bleu, sceren CRDP Académie D’Orleans-Tours, 2006

Entre le professeur de la classe et celui documentaliste doit exister une vraie relation, capable d’aider les élèves à évoluer, à acquerir leurs propre autonomie.

Au debut le rôle du documentaliste a été mal entendu, parce que entre celui- ci et l’élève s’avait construit une relation très spécialle. En plus le CDI a représenté pour l’élève une lieu sécurisante, loin de la tumulteuse salle de classe, de la permanente compétition qui s’installe entre les élèves.

Mais aussi grâce au documentaliste l’élève a découvert les instruments et les techniques nécessaires pour ses projets, pour ses recherches informationnelles, pour ses objectives scolairs ou extra scolairs. Si le professeur de la classe devient conscient de l’importance de cette relation il va accorder de plus en plus son crédit a l’activitée de documentaliste, il va commencer et continuer des actions qui demande des recherches documentalistes. Le centre de l’éducation reste l’élève, les actions des professeurs doivent conduire à aider celui-ci de gagner son autonomie , d’enregistrer un progrès dans beaucoup de domains.

Comme une conclusion, on doit préciser le fait que une bonne relation entre les deux agents de l’éducation (professeur d’une discipline ou professeur documentaliste) offre la garantie d’une éducation efficace.