ȘCOALA - FACTOR IMPORTANT AL DEZVOLTĂRII

CONȘTIINTEI ȘI CONDUITEI MORALE A ELEVILOR

Prof. înv. primar Vaida Ioana

Liceul Tehnologic Gâlgău

Școala reprezintă factorul instituțional specializat în formarea și devenirea morală a omului, ea fiind factorul principalal acțiunii complexe de formare a copilului în concordanță cu cerințele și valorile societății.

Modelarea personalității elevului este un proces de durată, realizându-se de-a lungul școlarității sale.

Sarcinile principale asumate de școală în ceea ce privește dezvoltarea morală a personalității sunt formarea conștiintei și conduitei morale. Acestor două obiective generale le sunt subsumate o serie de obiective particulare, aparținând domeniilor cognitive, afectiv-motivaționale și comportamentale, conștiința și conduita reprezentând elementele constitutive centrale ale moralității.

Școala dispune de un personal didactic calificat, specializat, iar activitatea educativă se desfășoară pe baza respectării unor principii și a unei metodologii psihopedagogice clare, elemente ce fac posibilă desfășurarea optimă a acțiunilor instructiv-formative și asigurarea unui caracter sistematic, ritmic și progresiv al devenirii morale a subiectului uman.

Educația morală desfășurată în școală urmărește, pe de o parte, dotarea copilului cu informații, principii și reguli de acțiune, fundamentate pe valori morale ferme, iar pe de altă parte, asigurarea pe această bază a unei cât mai bune consistente etice între ceea ce gândește, ce simte și ce face efectiv elevul.

Pornind de la considerentele menționate anterior, sarcinile concrete ale școlii în ceea ce privește formarea conduitei și conștiintei morale ale elevilor se obiectivează în două planuri principale:

• Formarea și dezvoltarea capacității de a emite judecăți morale pertinente, accentul fiind pus în această situație pe componența cognitivă.

• Asigurarea manifestării constante a unor acțiuni caracterizate de morlaitate în acest caz fiind implicate atât componentele afective și voliționale, cât și deprinderile și obișnuintele morale. Cu toate că școlii, alături de familie și de alte instituții cultural-educative îi revine rolul principal în formarea personalității și caracterului funcției umane, analiza realității educaționale contemporane reliefează anumite aspect având consecințe cu ccaracter perturbator asupra acțiunii de formare a conștiintei și conduieti morale a elevilor.

Moralitatea este tot mai percepută ca fiind mai degrabă fluctuantă și circumstanțială, decât certă și bazată pe valori și principii ferme. De exemplu, discutând despre dilemele morale, profesorii recurg frecvent la afirmații de genul: “Fiecare să procedeze cum crede de cuviință!”

Există tendința de a considera comportamentul moral mai degrabă în funcție de circumstanțele situaționale sau dispozițiile de moment, decât în funcție de instanță superioară a conștiintei morale.

Pragmatismul, ca și caracteristică definitorie a societății contemporane face instituțiile școlare de diverse niveluri să-și asume într-o măsură tot mai mică sarcina de a urmări prin intermediul acțiunii educative și atingerea unor obiective de ordin moral.

Se impune tot mai mult tendința de a considera moralitatea mai degrabă ca o formă a vieții private sau ca o problemă de opțiune individuală, decât ca subiect al comunicării didactice, fapt ce reduce posibilitățile de implicare a școlii în formarea conștiintei și conduitei morale a elevilor.

În pregătirea inițială a viitorilor profesori, accentul se pune aproape în exclusivitate pe dotarea acestora cu cunoștințe și strategii didactice specifice disciplinelor predate, iar achiziționarea unor informații și abilități în măsură să ajute profesorul în asigurarea unui support eficient devenirii morale a elevilor este parțial sau total ignorată.

Evoluția societății contemporane pare să confere o pondere și o importantă mai mare drepturilor și libertăților individuale, decât responsabilităților morale și civice, fapt ce conduce la privarea într-o anumită măsură a educației morale de un sprijin social adecvat realizării sale optime.

Cu toate dificultățile și disfuncționalitățile constatate, școala că instituție este datoare să desfășoare acțiuni educative concertate în vederea formării și dezvoltării conștiintei și conduitei morale a elevilor.

Aceste acțiuni educaționale au la bază principii psihopedagogice clare de realizare și se obiectivează în strategii și metode didactice specifice.

Bibliografie:

Stan C., Teoria educației, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

Cucoș C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002