SFINȚII ÎN ZEGHE LA ÎNVIEREA DOMNULUI ȘI

MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Profesor educator Mureșan- Chira Gabriel

Școala Gimnazială Specială Centrul de Resurse și Documentare pentru Educația Incluzivă/ Integrată, Cluj- Napoca

14- 15 mai 1948. Se pregătește martirului. Planificat, mii și mii de suflete. Golgota suferinței, imagini ale oamenilor ce intră oameni și ies Sfinți. Sfinții Aiudului. Aceștia au devenit, au golit paharul suferinței. Osuarul. Legiuni de îngeri.

“Iar unul dintre răufăcătorii răstigniti, Îl defăima zicând: ,,Nu ești Tu Hristosul?; Mântuieste-te pe Tine și pe noi!...,, Iar celălalt, certându- l, i- a zis: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești în aceeași osândă? Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n,a făcut Și-I zicea lui Iisus: ,,Pomenește- mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta! Iar Iisus i- a zis,,Adevăr îți spun Eu ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 39-43).

Cuvinte cheie: Învierea Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, Sfinții Aiudului, tradiția și credința neamului

„Mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri„ sunt de la Aiud. Noaptea fatidică- numită de unii noaptea Sfântului Bartolomeu în România, 14- 15 mai 1948. Pagini de istorie. Mii de intelectuali, mii de oameni simpli...mii de suflete trec prin iadul Golgotei roșii. Pentru unii care” n- au avut alt nume, decât cel de bandit al poporului“ (Justin Pârvu, 2005) a fost noaptea în care s- a demonstrat caracterul, modelul creștimului autentic, modelul credinței neamului. Eu sunt tâlharul ce vreau să mă mărturisesc în scris, spre iertarea păcatelor.

Învierea Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, este învierea fiecăruia dintre noi, a noastră, a sufletului nostru, primenirea vieții și zdrobirea morții” în fiecare om, o lume își face încercarea“… o lume, o sensibilitate, o ascultare Divină, o tăcere absolută. Vorbesc doar Sfinții: ”Să nu ne răzbunați!“ și întreg Aiudul și Piteștiul, și Jilava…și…însă ,,O! Tu măiastră suferință…ne faci să vorbim,, Dârzenia și spiritul de jertfă, caracterul, cinstea și iubirea aproapelui, o absolută libertate interioară în Hristos, o Fericire Liturgică și nu un echilibru teantric.“ Dar noi vrem Taborul fără a trece pe la Golgota. Bine este nouă să fim aici, dar nu ia- ți crucea ta și urmează Mie“ (cit. în Steinhardt, pag. 217, 2005).

Ei, cei pe care lumea nu merita să- i aibă. Cei pe care lumea nu poate să- i încapă. Cruce și suferință…și viceversa. Sfinții care au vazut că” Bun este Domnul gustați și vedeți“ (Ps33) ei nu încetează să mărturisească cu o limpezime a minții, o transcedentalitate pe care “cei smeriți“ cu inima“ țărani, funcționari, profesori, preoți, liber profesioniști care umplu camerele de închisoare prin care trec“(cit. în Steinhardt, pag. 318, 2005) ceea ce acum este modern, odată era” ținuta veacului nostru, veacul închisorilor și lagărelor, nu mai e o problemă teoretică“ (cit. în Steinhardt, pag. 318, 2005).

Prima condiție: puterea credinței să fie tare, pe piatra din capul unghiului, pe piatra Hristos. “ Creștinul este cel căruia Dumnezeu nu i- a dat duhul temerii (2 Tim.1, 7) și poate duce războiul nevăzut (Nicodim Aghioritul) încins cu adevărul, îmbrăcat cu platoșa dreptății, coiful mântuirii, sabia Duhului. O religie mărturisită prin curajul fizic al martirilor (Filip., 1, 28- 30): Fără să vă înfricoșați întru nimic…căci vouă vi s- a dăruit…nu numai să credeți întru El, ci să pătimiți întru El, ducând aceeași luptă…)“ (cit. în Steinhardt, pag. 113, 2005.

A doua condiție este să respectăm istoria, să ținem minte, iar de nu… vom repeta greșeli.”Să nu ne răzbunați!“ testamentul uluitor al lui Mircea Vulcănescu…, un sine cu Hristos, căci fără Hristos, omul nu e fericit…cred, se continuă cu ”Să nu ne uitați!“. Oameni obișnuiți amuțiți de suferințe, un plural al durerii, o resemnare, un atac al răului și”absurdul vieții fărmițat și descentrat,, Mielul îl dezintegrează: și le iartă lor că nu știu ce fac” (cit. în Steinhardt, pag. 192, 2005). A treia condiție: Chenoza totală. Să ieși din tine cum ne propun Sfinții, să fim buni, să ne ajutăm, să ne propunem măcar de Înviere să fim mai buni ca atunci cînd închisoarea a fost școală de adevăr. ”Viața de închisoare te ajută să vezi oamenii și lucrurile așa cum sunt în adevăr…Cei de afară se lasă amăgiți de iluziile unei vieți mereu schimbătoare. Se mișcă odată cu viața și contribuie la irealitatea ei“ (Oscar Wilde).

Lecții de viață slow nu fast. Puterea de discernămănt, o calitate a modestiei, o viață în adevăr și pentru adevăr, o capacitate de a fi gata de sacrificiu în orice clipă, o asumare a faptelor, și un ospăț duhovnicesc.

,,Măiastră suferință de Monahia Teodosia Lațcu (fragment)

O! Tu, măiastră suferință,/ Cu dor cuprinzi,/ Întrega mea ființă,/ În ea aprinzi/ Lumini de cunoștință;/ Mă- nveți întreg/ Adâncul omenesc/ Mi- arăți sublimul/ Cel dumnezeiesc.,,
(cit. în Atitudini, pag. 23, nr. 36/ 2014)

Bibliografie:

1. Nicolae, Steinhardt. Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005.

2. Sfânta Scriptură

3. https://chgabriela.wordpress.com/2012/10/04/jurnalul-fericirii-nicolae-steinhardt

4. http://www.atitudini.com.