STUDIU ASUPRA EFECTELOR

CONSTRUCTIVE ŞI/SAU DESTRUCTIVE ALE CONFLICTULUI

Raluca-Nicoleta Iancău, Profesor limba şi literatura română

Colegiul Naţional de Informatică Gr. Moisil - Braşov, Braşov

Articolul este urmarea unui studiu efectuat într-un mediu formal şi dezvoltă ideea acceptării conflictului ca o  realitate firească a vieţii cotidiene. Sunt evidenţiate atât efectele constructive ale conflictelor, cât şi cele destructive, conflictul fiind tratat ca o modalitate de evoluţie. De asemenea, sunt analizate efectele negative ale evitării conflictului sau ale lipsei acestuia într-o organizaţie.

Cuvinte cheie: conflict, efect, evoluţie, organizaţie, mediu formal

Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene. Etimologic, termenul conflict înseamnă lovire reciprocă, înfruntare. Prin lărgire semantică, substantivul a ajuns să desemneze orice ciocnire de interese, neînţelegere, dispută, înfruntare, confruntare sau dezacord. Într-un conflict, sentimentele sunt deosebit de importante pentru că nu pot fi controlate asemenea comportamentului, gesturilor sau mimicii.

În mediul şcolar, conflictul apare deosebit de des şi trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. Managerul este, de cele mai multe ori, mediatorul conflictelor. De la acceptarea existenţei unui conflict şi până la soluţionarea lui, managerul  trebuie să se dovedească obiectiv acordând prezumţia de nevinovăţie ambelor părţi implicate în conflict. Pentru eficientizarea şi diminuarea timpului pe care îl presupune soluţionarea unui conflict, părţile direct implicate, precum şi susţinătorii acestora, vor respecta regulile ascultării active (să nu-şi întrerupă interlocutorul, să aibă răbdare şi să se abţină de a da sugestii).

Conflictele funcţionale sau cu efecte pozitive servesc unui scop util, rezultatele sunt pozitive sau aduc ameliorări. Avantajele conflictelor se pot rezuma la patru: previn stagnarea, stimulează rezolvarea creativă a problemelor, stimulează schimbări (personale, organizaţionale, sociale), contribuie la autoevaluarea şi testarea abilităţilor. Spre exemplu, în şcoală sunt formate două grupuri, fiecare susţinând o altă persoană pentru a fi membră a consiliului de administraţie. O confruntare directă între cei doi susţinuţi se încheie cu o revoltă în masă. După implicarea managerului i se dă fiecăruia de rezolvat aceeaşi sarcină în aceeaşi durată de timp. Cel mai creativ va reuşi să atragă de partea sa persoanele corecte şi inteligente din grupul advers.

Conflictele disfuncţionale sau cu efecte negative au rezultate negative. În cazul acestora, managerul trebuie să găsească o strategie permisivă de rezolvare pentru a nu lăsa resentimente, gânduri de răzbunare, inegalităţi. Conflictele destructive sunt generate de erori care nu au fost soluţionate la momentul oportun. Lipsa de comunicare poate constitui sursa unui astfel de conflict, ca şi deturnarea realităţii sau informaţia trunchiată. Un efect destructiv al conflictelor este şi faptul că resursele personale şi organizaţionale se consumă în condiţii de ostilitate şi dispreţ, existând o permanentă stare de nemulţumire. Spre exemplu, două persoane  sunt în conflict pentru obţinerea funcţiei de şef de catedră. Fiecare încearcă să-i demonstreze celuilalt că este mult mai capabil atrăgând de partea sa pe ceilalţi membri ai catedrei. Astfel conflictul din catedră se extinde fără ca cineva să muncească pentru a demonstra activ că este mai capabil. Conflictul ar putea lua amploare daca vor fi implicaţi şi alte cadre didactice din şcoală.

Conflicte sunt inevitabile, de aceea este o greşeală să fie evitate. Ele nu trebuie ignorate pentru că ar atrage nemulţumiri ascunse, frustrări care vor ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu. Lipsa conflictului este suspectă în cazul în care un individ trăieşte într-o organizaţie. Un cadru didactic excesiv de obedient sau un manager excesiv de tolerant ascund în spate o poveste. Conflictele nu trebuie evitate, nici oprite înainte de a începe. Spre exemplu, o organizaţie în care nimeni nu-şi exprimă satisfacţii sau nemulţumiri este una sortită eşecului cauzat de lipsa de implicare a personalului, indiferenţa, acceptarea mediocrităţii, lipsa unor aspiraţii.

Bibliografie:

1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1996

2. Dean, Fink, Dezvoltarea capacităţii de schimbare a şcolii: eficacitatea şi ameliorarea şcolii – curs de formare, 7-10 iulie 1999, M.E.N., Bucureşti, 1996

3. Dragomir, Mariana, Managementul activităţilor didactice. Calitate şi eficienţă, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2004