STUDIU PRIVIND IMPLICAREA PĂRINȚILOR

ÎN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar, Vâneață Gabriela

Şcoala Gimnazială Sf. Nicolae Tg-Jiu, Gorj

Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs. Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru.

Părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.

Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă.

Termenul de „activităţi extracurriculare” este adesea utilizat în sinonimie cu cel de „activităţi co-curriculare” sau cu cel de „activităţi în afara clasei”. În primul caz, reiese importanţa acestora în completarea Curriculum-ului Naţional, iar în al doilea, separarea de activităţile formale obligatorii.
Părinții asteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relații mai strânse cu proprii copii. Pentru ei școala este singura responsabilă de educația copiilor. Dezintersul părinților poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.

Profesorul este interesat să știe mai multe despre situația pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viață al acestuia. Fără implicarea și ajutorul părinților sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care își poate îmbunătății performanța și modul de lucru. Observarea sistematică, acasă sau în mediul şcolar, a copiilor este de real folos în depistarea de timpuriu a problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare. Cunoaşterea acestora permite adoptarea unui program şi a unor metode adecvate, fiind mai uşor să previi decât să corectezi problemele deja instalate.

Părinţii au fost parteneri activi în desfăşurarea unor programe care s-au derulat în cadrul şcolii noastre. De asemenea, părinţii au fost atraşi alături de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare, determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în devenirea propriului copil. Ei au venit chiar cu idei de realizare a unor activităţi extraşcolare. Am fost împreună în excursii, am organizat concursuri, am susţinut programe artistice, care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, precum si rezultatul muncii lor. Aceste activităţi extraşcolare au avut un impact neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au experimentat relaţii inedite cu copiii lor, fapt ce i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală.

Ca urmare a activităţilor derulate, legătura şcolii cu familia s-a îmbunătăţit considerabil, părinţii simţindu-se utili, prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior școlii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simți că este prea mult pentru el, că este copleșit de activitățile sale, că este prea greu sau prea mult. Părinții sunt puși în fața unei game variate de activități care sunt toate foarte atrăgătoare și tentația de le face loc tuturor este mare. Deși părinții consideră că ei știu ceea ce este bine, pentru că ei aleg, caută și se interesează despre diferite opțiuni, acceptul copilului este cel care îi ajută să se implice și să obțină ceva din ceea ce ei își propun. Părinții care au luat parte la activitățile extrașcolare și-au manifestat interesul și aprobarea față de educația oferită de școala noastră.

Copilul are capacitatea de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv pentru el. A experimenta şi a cunoaşte liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit pentru el.

Biblografie:

1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;

3. www.scoalasfnicolae.ro