SUFLET GÂRBOV ÎN PREAJMA LUMINII

Prof. educator Mureșan-Chira Gabriel

Școala Gimnazială Specială Centru de Resurse

și Documentare privind Educația Incluzivă/ Integrată, Cluj-Napoca

Rezumat: Despre Dumnezeu nu trebuie să taci. Trebuie să ascuți în liniște sufletul, apoi să faci. Ego, mândrie, slavă deșartă, păcate și alte cele, să le dăm celui ce Iartă, pune viața pentru oile Sale ca să aibă viață, Viață din belșug. În vremurile tulburi materiale și mai ales spirituale, să alergăm cu ochii țintă la Iisus, scăparea noastră, adevătata vârtute, a mea, a ta, a noastră, deși, în lupta noastră doar Martirii s-au împotrivit până la sânge. Să cerem de la Dumnezeu sănătate și înțelepciune, să fim pururea recunoscători. Învierea Domnului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos sa fie învierea noastră spre ajutorarea altuia în nevoi, spre înțelegere și liniște sufleteacă.

Cuvinte cheie: Învierea Domnului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, Sfânta Evanghelie

„Nu am pornit să scriu din glorie sau din dorința de a vorbi, ci din râvnă pentru adevăr” Sf. Ioan Damaschin.

Sfânta Evanghelie care construiește și repune în drepturi sufletul covârșit de păcate, Cuvântul lui Dumnezeu atât de frumos.

“Răspunsu-I-a Natanael: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Regele lui Israel. Răspuns-a Iisus: Pentru că ți-am spus că te-am vazut sub smochin crezi? Mai mari decât acestea vei vedea” (Ioan 1, 49-50).

Acest vei vedea cred că este un vom vedea, și am vazut și mai ales simțit, în neputințele zilnice, toți, mai mult sau mai puțin. Această convorbire duhovnicească dă un nou sens vieții: ,,vino și vezi,, un Hai mare, „Ieși din țara ta și din casa tatălui tău“, “Ia-ți crucea ta”, “Vino după mine”, “Vegheați dar”, “Spălați-vă și curățați-vă”, “Du-te și strigă”, “Scoală-te, ridică-ți patul tău și umblă” Nu sta locului, nu-i rost de încropire, de comfort, de moale, amintea Steinhardt. Ba mai mult, suntem chemați la o renaștere peste înțelegerea noastră, o recomandare care, este la alegerea noastra. Dumnezeu nu forțează, el respectă, deși…să alegem…să refuzăm binefăcătorul nostru? Refuzăm Viața? dialog dintre Creator și creație, o surditate a chemării, o tăcere în care vorbește Domnul. Și ce bun este, vino și vezi! O depășire a stadiului platonician, o dezgolire de egocentrismul obișnuinței, eliberarea de ritualuri. “Adevărata valoare a omului nu sunt capacitățile sale fizice și intelectuale, ci harul de a participa la învierea lui Hristos, puterea de a muri și de a trăi prezent viața veșnică. Adevăratul om este cel ce a văzut pe Domnul înviat, cel ce a primit ceva din experiența învierii sale. Creștinul treaz este creștinul înviat“ (Pr Iustin Pârvu, 2005).

Mai este actuală jertfa lui Hristos? Da Doamne, a fost, este și va fi, atâta timp cât există iubire și bine, frumos sufletește, iertare și căință; dialogurile cu sufletul atât de pervertit de păcate. “Totul se produce telegrafic, prin transmisiune direct a gândului în plan existențial, cu viteza luminii, a vântului și a comunicării duhovnicești (duhul fiind asemuit cu cuvântul de Însuși Domnul“ (cit. în Steinhardt, pag. 75, 2006).

Ce adevăr să grăim aici? Doar o iubire de sine care-și face loc subtil. Rugăciunea inimii îi dă de hac. Doar o satisfacție egoistă de a scrie, nu destul de smerită din dorința de a spune adevărul, o vârtoșire de Ego. Poate o cale minimă deloc suficientă de mărturisire a păcătoșeniei, o mulțumire umilă lui Dumnezeu, o laudă Luminii. Alteori dialogul cu sufletul caută vinovății în alții, căci descoperirea murdăriei sufletești nu este plăcută. Greu este, dar duhovnicul spune: Cu Dumnezeu nimic nu este greu. Greu acest cuvânt pentru cel păcătos, dintre care cel dintâi sunt eu.

Dumnezeu are foarte multă răbdare cu toți. Asta o știu. Am simțit-o. Oare există Dumnezeu? Nu poți spune decât Da, există, m-a așteptat, m-a schimbat. Este trezirea din morți. Am fost un mort-viu. Am postit de bucate nu de păcate. Nu mai pot fi autosuficient, m-am trezit din morți. El deschide o ușă ca noi să intrăm. “Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi,, (Ioan 8, 32) și tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu ne va hrăni. “Vino-ți întru sineți suflete!“ plângea Sf.Efrem.

În Postul Mare, Biserica ne cheamă la această nebunie: Să-l mâncăm pe Dumnezeu pentru că în acest fel devenim una cu el! Dar câți pot să priceapă acest lucru?

,,Unde-ți este moarte, boldul?/ Unde-ți este iadule, biruința?/ Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit./ Sculatu-s-a Hristos și au căzut diavolii./ Înviat-a Hristos și se bucură îngerii./ Înviat-a Hristos și viața stăpânește./ Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculandu-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut.” Lui se cuvine slavă și stăpânire în vecii vecilor.

Hristos a Înviat!

Bibliografie:

1. Alui Gheorghe, Adrian. Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate, Editura Conta, Piatra-Neamț.

2. Fundația Iustin Pârvu. Îndrumar de gândire și trăire româneacă Atitudini, nr. 36, anul VI, august, 2014, Mănăstirea Petru-Vodă, Neamț.

3. Fundația Iustin Pârvu. Îndrumar de gândire și trăire româneacă Atitudini, nr. 36, anul VI, noiembrie, 2014, Mănăstirea Petru-Vodă, Neamț.

4. Nicolae Steinhardt. Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2006.

5. Nicolae Steinhardt. Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005.

6. Rugăciunile Sfântului Efrem Sirul, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2009.

7. https://www.scribd.com/document/133702313/Zbor-Spre-Adancuri-Pr-Istrate