TRADIŢII ŞI OBIŞNUINŢE NUTRIŢIONALE

Maistru instructor Zuleam Eugenuia

C.N.E. “Gh. Chiţu” Craiova, judeţul Dolj

Bucătăria românească este apreciată astăzi ca una din cele mai bogate bucătării, atât pentru varietatea preparatelor cât mai ales pentru gustul lor rafinat şi plăcut.

            Există diferenţă de la o gamă la alta a ţării. Cea mai lucrată bucătărie este cei din Moldova. Caracteristica pentru preparatele moldoveneşti sunt sosurile cu smântână sau sosurile lejere fără făină sau cu puţină făină. Carnea de pasăre intră cu predirecţie în compoziţia preparatelor preparatelor, dar şi vânatul este aici mult mai apreciat încă din cele mai vechi timpuri.

            Preparatele dobrogene sunt săţioase, de rezistenţă, gustoase, dar cu o pregătire simplă. Preparatele se bazează în special pe carne de oaie, vânat, peşte. Specifică este şi plăcinta dobrogeană preparată cu brânză de oaie şi servită cu iaurt. Influenţele orientale au adăugat la preparate autohtone o serie de alte preparate, mâncăruri cu orez, deserturi foarte dulci cu nuci îmbibate cu siropuri concentrate, prăjituri cu stafide şi rahat.

            În Muntenia, preparatele au un gust mai delicat şi finisaje mai rafinate. Este zona care s-a resimţit influenţa bucătăriei franceze, fără ca aceasta să înlocuiască specificul autohton.

            Alături cu ciorbele cu carne sau legume acrite  cu verzituri, se consumă preparatele simple din legume, preparate din carne tocată, budinci gratinate din legume sau desert, ciuperci adăugate în compoziţia unor preparate pentru aromă, dulciuri din aluaturi fine, influenţa orientală s-a manifestat prin preparatele sale specifice musaca, pilaf, ciulama.

            Ceea ce apare deosebit din punct de vedere culinar în Ardeal sunt sosuri şi garnituri, dulci din fructe sosuri groase preparate cu făină din abundenţă, supele cu răntaş. Bulionul este adesea înlocuit cu boia dulce. În preparate predomină carnea de porc, iar grăsimea preferată pentru preparare este untură.

            Borşurile şi ciorbele sunt întâlnite doar în unele zone ale Transilvaniei.

            În Banat se consumă supa dreasă cu iaurt, iar preparatele la grătar sunt puţin răspândite. Condimentele iuţi (ardei, piper), sunt înlocuite cu plante aromatice (maghiran, mărar).

            Bucătăria românească a fost influenţată de-a lungul timpului de tradiţiile culinare ale ţărilor cu care au avut legături strânse.

De la bucătăria franceză s-au preluat escalopul, sufleurile, maioneza, savarinele, tartele, şarlotele.

De la germani am preluat şniţelul, salata de castraveţi, ştrudelul cu mere.

De la bucătăria rusească am preluat borşul rusesc, salata orientală, peştele şi şunca în aspic, sosurile cu smântână.

Mesele sunt abundente şi consistente, cu multe gustări picante. Sunt foarte apreciate varza, ceapa, colţunaşi ca desert.

Smântâna se serveşte separat sau ca adaos la diferite preparate. Nu numai la micul dejun, dar la orice masă serveşte ceai.

Spanioli preferă mâncărurile consistente, picante, condimentele mascând de multe ori gustul cărnii.

Bucătăria chinezească este renumită în lumea întreagă pentru preparatele lor care pot fi în acelaşi timp dulci şi acre. În China centrală toate preparatele au gust intens, fie ca este vorba de carne, peşte sau legume.

În general preparatele conţin multă verdeaţă, sosuri grase divers colorat. Supele, foarte apreciate, se servesc între preparate, la mijlocul mesei sau la sfârşit.

În timp ce sortimentele de produse culinare este deosebit de bogat, băuturile chinezeşti au un sortiment restrâns. Se serveşte vin, suc, whisky, ceai neîndulcit, rachiu tare, multe dintre ele obţinute pe bază de trandafir.

BIBIOGRAFIE:

Manta T. Ştefan G  - Bucătăria românească şi sănătatea omului. Editura medicală, Bucureşti, 1970

Radu M. Olinescu – Totul despre alimentaţia sănătoasă, Editura Niculescu S.R.L. Bucureşti 2000