TUTUNUL ŞI EFECTELE FUMATULUI ASUPRA ORGANISMULUI

Prof. Camelia Veronica Cosma

Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău

În societatea actuală acest viciu ”legal” este tot mai mult preferat de oameni, dar din păcate de cei tineri. La început este o curiozitate naivă care duce apoi într-o cruntă dependenţă, de care nu mai scapi niciodată, chiar dacă unii încearcă, dar nu pot renunţa în totalitate. Este frecvent auzită expresia ”ţigara mă relaxează”, însă este doar o autosugestie, preferată multora, în schimbul creeării unei stări de bine, fără ţigară. Ce este şi mai trist este faptul că avem o societate tânără dependentă de acest viciu, care se complace cu el, deoarece este mult mai simplu, după părerea lor, să aprinzi o ţigară, în loc să alergi, de exemplu. Sigur că a fost dată o lege care interzice fumatul în locuri publice, dar nu se respectă acest drept, ca de altfel multe altele. Am ales să abordez această temă deoarece sunt tineri care nici nu cunosc ce efecte poate produce ţigara asupra corpului, aşa că voi prezenta în rândurile care urmează.

Tutunul, obţinut prin uscarea plantei – Nicotiana tabacum, are o compoziţie chimică complexă, variabilă după specia de plante, origine, mod de preparare, la care se adaugă produsele de combustie existente în fumul de ţigară şi inexistente în tutun.

Fumul de ţigară conţine peste 4 000 de substanţe chimice, dintre care 200 sunt recunoscute ca fiind toxice, iar 30 sunt cancerigene şi au efecte negative în procesul dezvoltării fizice la tineri.

1.Nicotina, substanţă care stimulează sistemul nervos central, responsabilă de efectele psihoactive ale substanţei şi dă puternică dependenţă fizică pe care o generează tutunul.

2.Gudronul, substanţă al cărui efect cancerigen a fost dovedit, aşa cum este benzopirenul, pe care îl inhalează fumătorul şi cei care convieţuiesc cu acesta într-un mediu închis şi sunt forţaţi de împrejurări să respire fumul toxic pe care acesta îl eliberează în mediul înconjurător.

3.Substanţe iritante, substanţe toxice responsabile de iritarea sistemului respirator datorită consumului de tutun.

4.Monoxidul de carbon, substanţă care aderă la hemoglobină îngreunând disribuţia oxigenului în sânge.

Efectele negative de scurtă durată sunt:

· Creşterea ritmului inimii, în medie cu 20-30 bătai/minut la fumători faţă de nefumători;

· Creşterea tensiunii arteriale;

· Lezarea mucoaselor buzelor, limbii şi palatului moale (cerul gurii), cu modificarea în consecinţă a gustului mâncării, favorzând în acelaşi timp apariţia infecţiilor cavităţii bucale;

· Îngălbenirea dinţilor;

· Iritarea mucoasei naso-faringiene;

· Iritarea laringelui şi apariţia tusei;

· Reducerea rezintenţei la infecţii respiratorii;

· Creşterea sensibilităţii la boli;

· Apariţia prematură a ridurilor faciale.

Efectele negative de lungă durată sunt:

· Apariţia “sindromului respirator al fumătorului“, manifestat print tuse, expectoraţie, dispnee (greutate la respiraţie), dureri toracice vagi pe fondul unei scăzute ventilaţii pulmonare;

· Bronhopneumopatii, bronşite cornice, emfizem pulmonar;

· Boli cardiovasculare: hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, infarct miocardic, cardiopatie ischemică, accidente cerebrale;

· Gastrită, ulcer gastric sau duodenal, din cauza hiperacidităţii gastrice;

· Cancer la nivelul: cavităţii bucale, esofagului, laringelui, vezicii urinare, plămânilor;

· Scăderea capacităţii de concentrare intelectuală;

· Cefalee cronică;

Legea interzice fumatul în:

· Toate spaţiile din instituţiile publice centrale şi locale;

· Instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale;

· Instituţii de învăţământ şi medico-sanitare;

· Instituţii culturale, de educaţie şi sportive;

· Toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private;

· Spaţiile închise de la locul de muncă, cum ar fi: spaţiile din imobile, sălile de şedinţă, sălile de consiliu, holurile, coridoarele, toaletele, lifturile, birourile şi/sau camerele utilizate de două sau mai multe persoane sau alte spaţii prevăzute de lege, cu excepţia spaţiilor delimitate şi special amenajate pentru fumat din incita acestora.

Bibliografie

1. Bojor, O., 1998, Pledoarie pentru o viaţă lungă, Ed. Paco, Bucureşti.
2. Bucur, G. E., 2001, Educaţie pentru sănătate, Ed. Fiat Lux, Bucureşti
3. Manual de educaţie pentru sănătate, 1994, Soros Foundations, Ed.Design & Print Idea, Cluj-Napoca