Univers de copil

A+ R A-


Imparatul si asa zisii prieteni - poezie

Imparatul si asa zisii prieteni poezieO poezie scrisa de Luminita Dadalau despre prietenii falsi.

Cic-a fost odata intr-o-mparatie

Cand si-n care parte, nimeni nu mai stie

Un stapan pe cinste, drept, deloc fudul,

Bun cu toti supusii insa ... cam credul.

Intr-o zi-mparatul dete sfoara-n tara,

C-ar dori sa-si vada prietenii-ntr-o seara

Sa le multumeasca pentru prietenie

Si-i chema pe dansii la o sindrofie.

Cand veni sorocul sa se intalneasca

Se umplu de prieteni casa-mparateasca

Pana si ograda si ograzi vecine

Devenira, seara toate arhipline.

Bucuros stapanul ospata de zor

Fericit ca are prieteni un popor

Dar, trecand pe-acolo un supus batran

Spuse cu sfiala bunului stapan.

- Cine sunt acestia toti, Maria-Ta?

- Prieteni-mi, fireste, voia-i ospata

Cine-n lumina asta nu e fericit

Daca stie „sigur” cat e de iubit?

- Sa ma ierti, stapane, daca indraznesc

De a lor iubire sa ma indoiesc ...

Pune-i la-ncercare, negresit, chiar maine

Si-ai sa vezi atuncia cati vor mai ramane!

Se-ntrista-mparatul dar, dorind sa stie,

Care-i adevarul in imparatie

Asculta batranul care-ntreaga viata

Nu-i ceruse sprijin niciun cap de ata.

Astepta sa treaca timp cat se cuvine

Si-i lasa sa creada ca nu-i e prea bine

C-ar dori sa lase tot prin testament

Prietenilor, sigur, fiindc-asa e drept!

Prietenii tintira toti spre tronul gol

Care mai de care il dorira

Si, crezand stapanul un neputincios

Care nu mai poate fi de vreun folos.

Nu-i sarira iute oti in ajutor

Cum spera-mparatul de la dumnealor,

Ci-i pandira-ntruna pasnicul sfarsit

Sa-l ajute vreunul, nici ca s-au gandit!

Se facu-mparatul mort pe jumatate

Si-si vazu amicii uneltind in spate

Gata sa-l “ajute” granita s-o treaca

“Daca nu mai moare, sa-l zolim oleaca!”

Dezgustat de atata nerecunostinta

De fatarnicie si nesabuinta

Ridica-mparatul spada catre ei

- Voi imi sunteti priteni, voi, supusii mei?!

Cand avui nevoie de-un pahar cu apa

V-ati unit cu totii sa ma dati in groapa,

Cand speram sa capat sprijin si-ajutor

Nu-mi puserati unul pasul in obor!

Am trai o viata orb parca-ntre voi

V-am facut palate, v-am scos din nevoi

Cand v-am pus la masa ati venit gramada

Nu-ncapeati in casa nici chiar in ograda.

Asta-i prietenia cea devarata?

Asta vi-i credinta, inima “curata?”

Mare vi-i minciuna, suflete pitici,

Am acum dovada cat sunteti de mici!

Invata-mparatul, cam tarziu ce-i drept

Caci prin experienta devii intelept,

Prietenii sa-i numeri, sigur, e mai bine

Cand ai tu nevoie, ci nu ei, de tine.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Legenda vitei de vie

Legenda vitei de vie

Legenda vitei de vie Cand a facut Dumnezeu lumea, toti arborii se mandreau cu podoabele lor si se certau, care este mai frumos. Stejarul se ridica mandru si a...

Ghicitori despre urs

Ghicitori despre urs

Ghicitori despre urs   Află ghicitori despre urs, urs polar, urşi.   În cojoc întors pe dos Mormăind morocănos, Umblă pustnic prin pădure După miere, după mure. (ursul)  

Ghicitori despre noaptea de ha…

Ghicitori despre noaptea de halloween

Ghicitori despre noaptea de Halloween   Sarbatoarea de Halloween este una de origine celtica fiind preluata de mai multe popoare de-a lungul timpului. Ea este celebrata pe 31 octombrie. Vrajitoare, vampiri, lilieci,...

Poezii despre culori pentru co…

Poezii despre culori pentru copii

Poezii despre culori pentru copii   Haideţi să îi ajutăm pe copiii noştri să înveţe mai uşor culorile. Versuri pentru prichindeii de la grădiniţă.     Poezie despre culori   E-o culoare minunată, Ca şi cerul...

Iarna de Vasile Alecsandri

Iarna de Vasile Alecsandri

Iarna de Vasile Alecsandri Poezia-pastel “Iarna” de Vasile Alecsandri este un minunat pastel închinat anotimpului alb şi strălucitor, fiind publicată în “Convorbiri literare” în 1868.   Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,Lungi...