Ziua buna ti-o faci singur

Va oferim spre lectura o frumoasa povestire, intitulata sugestiv “Ziua buna ti-o faci singur”, scrisa de Constantin Amaritei.

Soarele batea de mult in geamuri cand baiatul, in sfarsit, se trezi.

- Ziua buna se cunoaste de dimineata, isi zise el privind soarele drept in fata. Si, sarind din pat, se spala, se imbraca si isi facu ordine in odaie.

Piticul de pe cana cu lapte dulce si cald il privea zambind: “Hai, bea laptele, pana nu se raceste!” il indemna Barba-Cot, prietenos.

- Nu mi-e foame, am treaba. Vreau sa-mi repar jucariile. Tractorului ii lipseste o roate si trebuie sa i-o pun. Automobilul de curse are ceva la motor …

Baiatul se apuca de lucru si dupa ce termina reparatiile isi dadu seama ca totusi, ii era foame. Isi spala mai intai mainile, apoi se apropie de masuta unde-i lasase mama tava cu micul dejun. Dar surpriza: ceasca era goala.

- Cine mi-a baut laptele? intreba el.

- Pisica l-a baut, a raspuns piticul, privindu-l sugubat.

- Cum?! Dar cine i-a dat voie sa-mi bea laptele?

- Eu, a recunoscut cinstit, piticul. Am crezut ca nu-ti mai trebuie si, ca sa nu te mai dojeneasca mama, am lasat-o pe pisica sa-l bea.

- Foarte bine, iti multumesc pentru grija ce-mi porti! Dar … lasa ca va-nvat eu minte si pe tine si pe pisica. Apoi, baiatul puse mana pe un tub de la aspirator si a vrut sa-l arunce dupa ea. Dar se impiedica in cablul aspiratorului si cazu pe covor. In cadere, tubul aspiratorului atinse vaza cu flori de pe etajera, iar vaza ateriza pe parchet transformandu-se intr-o gramada de cioburi … Baiatul, nu se lasa. Se ridica de jos si continua sa urmareasca mai departe pisica, refugiata in odaita sa. Acolo, alta boacana: piciorul baiatului atinse contactul electric de la automobilul de curse. Acesta se puse in miscare si, in cea mai mare viteza, lovi tractorul care-i statea in drum, declansand o adevarata catastrofa printre jucarii.

- Asta-i prea de tot! Mi-am stricat si jucariile! … exclama baiatul, necajit. Si … cand te andesti ca adineaori soarele ma facuse sa-mi amintesc de proverbul care zice ca … ziua buna se cunoaste de dimineata … Atunci, cum vine cu proverbul asta? E adevarat sau nu?

- Este adevarat ca ziua buna se cunoaste de dimineata, raspunde soarele care privea pe geam. Dar trebuie sa-ti faci singur … ziua buna.

- Ai dreptate, spuse baiatul. Sa ma apuc sa repar ce se mai poate repara, pana vine mama acasa.

- Si am sa te ajut si eu, spuse piticul de pe cana cu lapte.

- Tu?! Bine … Multumesc …