Brahmanul si oala scufundata

Traia odata in India un brahman. Cica era cel mai lenes om de pe lume. Nu voia sa munceasca si se hranea doar cu ceea ce primea de pomana de la oamenii buni la inima.

Si a fost odata o zi fericita, cand brahmanul a putut strange de pin fel de fel de case o oala mare, mare, plina de orez. In drum spre casa lui s-a oprit brahmanul cel lenes sa-si traga sufletul pe malul unui rau adanc si, punandu-si dinainte oala cu orez, s-a intins la soare si a prins a visa:

Bine-ar fi daca ar da o seceta si s-ar prapadi toata recolta! Atunci s-ar lati foametea si, pentru o oala mare si plina de orez ca a mea, as primi nu mai putin de trei rupii. Cu trei rupii mi-as lua o capra. Capra mi-ar face o turma de iezi. Am sa vand apoi iezii si-am sa-mi iau o vaca. Vaca va face vitei, viteii vor creste bivoli, iar de bivoli au nevoie cu totii, de la mosier pana la taran. Cu banii pe care-i iau pe bivoli imi cumpar niste cai. Caii mi-or face manzi. Cand se vor face mari, fireste, am sa-i vad si am sa-mi cumpar o ditai casa, cu gradina umbroasa. In gradina, sub fiecare pom, au sa zburde sumedenie de papagali de toate culorile. Apoi am sa ma-nsor cu o fata de brahman, un fecior frumos. Cand va mai creste, ma vor aseza in gradina sub un palmier umbros si-i voi striga:

- O, copile, vino degraba sa te leagan pe genunchi!

Feciorul va alerga catre mine, se va impiedica, va cadea si se va porni pe plansa. Atunci ii voi striga neveste-mi:

- Femeie, ridica odata copilul! Oare nu vezi ca s-a lovit?

Numai ca, vezi, femeia se va fi luat cu vreo treaba si nu va auzi ca am strigat-o. Atunci, nu ma voi putea abtine, voi sari si-i voi trage un picior: “Na, tine!”

Si, uitand de toate, brahmanul sari cat colo si izbi cu piciorul in oala, din rasputeri. Oala, de buna seama, se rasturna in apa si cazu la fund. Nici cioburi nu s-au ales din ea.

De atunci se spune ca visele lenesului nu fac nici cat o oala scufundata.