E cald - poveste pentru copii

Va oferim spre lectura povestea „E cald”, scrisa de Mircea Pop, pe o ilustratie de Done Stan.

E cald, cald, si Azorel trebuie sa stea de paza, langa haine.

Si ce bine ar fi in apa!

S-ar zbengui cu copiii, prietenii lui.

Nu se poate.

Daca vine hotul si fura hainele?!

Si nici o umbra.

Ba da!

Una mica-mica. Tot e buna! Incearca sa intre in ea. Nu poate. E chiar umbra lui. Si fuge, se tot fereste, cand vrea sa intre in ea.

Nici nu mai incearca. Se uita jignit, cu suparare, la micul petec intunecat, in care trebuie sa fie foarte placut.

Ce cald e soarele! El, soarele ... de ce nu intra oare si el in rau? De ce nu se scalda nitelus, sa se mai racoreasca?! Priveste cu un ochi si la soare. Tot suparat ...

- Alarma! Hotii! Sare, spintec, foc! O broscuta! Ratacita? Da’de unde! Se preface ca-i ratacita! A venit sa fure! Ham! Ham! Ham! Ham!

Ar prinde-o pe loc, de-ar vrea!

Unte-o, a si incremnit de frica! Ham! Ham! Ham! Ham!

Copiii ies din apa, grabiti.

- Ce e? Ce-i? Ce-i, Azorel, de ce latri? E ceva cu hainele noastre?

- Nu, nu vezi ca nu latra la nimenea?!

- O fi vreun sarpe!

- Sobolan!

Fuga, la haine! Ce-i? O broscuta!

- Biata de ea, uite, moare de caldura. Si de spaima! Haide, Oac-oac! Sa te ducem la apa, singura nu ajungi!

Copiii iau broscuta, o duc pe mal, o pun in apa, Azorel urmareste, vede tot, intelege tot! Hotul e pedepsit!

Foarte bine. In apa cu el!

N-are decat sa se inece! Si-apoi, sa mai pofteasca sa fure haine! Asa!