Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Sfintele Pasti - Incondeierea oualor
Luni, 29 Martie 2010 20:46

Izvoarele istorice şi arheologice certe atestă cu multe secole înainte de Hristos obiceiul de a face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. Apariţia frecventa a oului, în special a oului colorat în ceremoniile antice de renovare a timpului, se bazează pe concepţiile lor cosmogonice care compară Universul cu oul generator de viaţă.

Obiceiurile şi credinţele legate de ouăle încondeiate sau înroşite sunt practic nelimitate ca semnificaţie şi varietate. În mentalitatea arhaică, ouăle de Paşti sau cojile acestora pot aduce frumuseţe şi sănătate, belşug şi rod bogat, să lege şi să îndepărteze oameni, să grăbească căsătoria fetelor.
Prezent la toate popoarele antice, imaginea arhetipală a oului a fost preluată ulterior de creştinism, oul colorat şi împodobit fiind simbolul Mântuitorului care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă.

 

În cultura românească oul a inspirat numeroase legende şi basme, fiind considerat simbol al creaţiei. Originea colorării ouălor s-a pierdut în negura vremii, din timpurile când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară. În acele timpuri ele erau oferite în dar ca simbol al fecundităţii, echilibrului şi creaţiei.

 

În folclor se cunosc mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătoririi Învierii Domnului. Unii spun că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-se de el, se transformau în ouă roşii. O altă legendă afirmă că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saducei şi rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Cea mai răspândită legendă relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit a pus un coş cu ouă lângă cruce şi acelea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducerea aminte de răstignirea mea, după cum am facut şi eu astăzi”.

 

 

Lucrările multor oameni de artă se roteau în jurul acestui simbol. Putem menţiona aici pe Constantin Brâncuşi care considera oul “Obiectul perfect”. Referindu-se la semnificaţia oului de Paşti şi la legătura mistică cu natura, Mircea Eliade aprecia: ,,Pentru creştinismul arhaic Cosmosul participă la drama divină, ca întocmai după cum sufletul omului este însetat de mântuire, tot aşa şi natura întreagă geme şi suspină aşteptând Învierea”.

 

În prezent, în tradiţia populară românească, ouăle de Paşti devin un simbol al regenerării, al purificarii şi al veşniciei. E de ajuns să se observe ceremonialul pascal pentru a înţelege cât de solidară e natura cu misterul cristologic, cu Răstignirea, cu moartea, cu Învierea. Natura întreagă renaşte triumfătoare prin Învierea lui Iisus.

După milenii de evoluţie a credinţelor şi ideilor religioase, românii înroşesc şi încondeiază ouă primăvara la sărbătoarea centrală a calendarului festiv: Paştile. Înroşitul şi încondeiatul ouălor, meşteşuguri populare de un rar rafinament artistic, se îmbină cu numeroase credinţe şi obiceiuri precreştine. Substitut al divinităţii primordiale, oul este înfrumuseţat prin vopsire şi încondeiere în săptămâna patimilor.

Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la miezul Părăsimilor, ziua de miercuri din mijlocul postului mare, este gătit în săptămâna patimilor pentru a fi ucis prin lovire violentă în cap şi mâncat sacramental în ziua de Paşti. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau că timpul şi spaţiul înconjurător mor şi renasc împreună cu divinitatea adorată, an de an.

 

Din multiplele procedee tehnice astăzi se mai practică cel al scrierii cu ceară a motivelor decorative, cu ajutorul condeiului. Condeiul se realizează dintr-un beţişor plat la capătul căruia se fixează într-o măciulie de aţă sau cânepă un vârf ascuţit din tablă subţire de aramă. Tehnica de încondeiere a ouălor sau împistrire cum se spune în zona Bran, este cea tradiţională, cu menţiunea că astăzi, pentru păstrarea lor pentru o perioadă cât mai lungă, ouăle sunt golite de conţinut prin găuri realizate cu acul la ambele capete şi prin suflare. Aceste găuri, la sfârşitul operaţiunilor de încondeiere, sunt astupate cu ceară.
Modelul se alege în funcţie de mărimea oului, apoi se scrie cu condeiul înmuiat în ceară caldă. Liniile trasate cu ceară rămân albe după introducerea oului în prima culoare, galbenă. În a doua fază, după uscare se completează oul cu alte motive desenate cu ceară, după care se introduce în culoarea roşie. A treia fază este cea a completării modelului prin desenare şi introducere în culoarea neagră. După aplicarea ultimei culori, oul se aşează pe o plită încălzită pentru a se topi ceara cu care au fost desenate modelele.
Decorarea se caracterizează printr-o deosebită simetrie în compoziţia ornamentală în dispoziţia motivelor şi în raporturile dintre suprafeţele decorate şi cele lăsate albe. Din punct de vedere al ornamenticii ouăle împistrite reprezintă o unitate impresionantă de semne şi simboluri cu semnificaţii multiple. Motivele aplicate pe suprafaţa ouălor traduc cel mai bine preocupările, dar şi formele de manifestare ale credinţei românilor. Gama de motive este una variată, de la cercuri circumscrise şi întretăiate, reprezentând bolta cerească, la triunghiuri şi romburi ce conturau corpuri cereşti. Nu lipsesc nici simbolurile creştine (crucea, troiţa, biserica), nici cele antropomorfe, dar nici cele fitomorfe (frâul calului, plugul, grebla, furca, etc.). Cu timpul, motivele străvechi, vegetale, cele cosmice ori creştine au fost completate cu altele, avimorfe sau zoomorfe, precum cocoşul, porumbelul, cucul, coarnele berbecului, ale mielului, laba gâştei, toate făcând parte din acelaşi complex legat de universul laborios al ţăranului, cu implicaţii în ritualuri şi texte biblice. Modul de aşezare a desenelor pe ouă este şi el unul diferit, identificându-se în funcţie de zone. În Transilvania, ornamentele pe ouă erau dispuse simetric, în raport cu paralelele şi meridianele, iar pe un brâu longitudinal se dispuneau în alternanţă motive solare, creştine, fitomorfe sau geometrice, desprinse din arta ţesăturilor tradiţionale. În Bucovina, încondeierea se făcea pe câte şapte, nouă sau douăsprezece şiruri orizontale, cu motive geometrice, pe fonduri de culoare diferită. Nu s-a ocolit nici tehnica ouălor învelite în împletitură de mărgele policolore, chiar dacă ele nu erau folosite în cadrul ritualurilor tradiţionale, ci mai degrabă rămâneau exponate.

 

Motivele ornamental-decorative sunt extrem de variate. Sunt prezente simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, şi religioase. Astfel, putem deosebi simboluri şi semnificaţii precum:
- linia dreaptă verticală - simbolizează viaţa.
- linia dreaptă orizontală - simbolizează moartea.
- linia dublă dreaptă - simbolizează eternitatea.
- linia cu dreptunghiuri - simbolizează gândirea şi cunoaşterea.
- linia uşor ondulată - simbolizează  apa, purificarea.

 

În trecut ouăle se vopseau în culori vegetale, astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice. Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi, care au la bază o mare varietate de procedee şi tehnici. Roşul se obţinea din coajă de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roiba, flori de sovârf, coajă de măcieş. Albastrul se obţinea din flori de viorele. Verde poate fi obţinut din frunze de nuc, coajă de arin, coajă şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, galbenul din coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ, coajă de lemnul câinelui, iar negrul (ouăle negre simbolizează durerea lui Iisus) se obţinea din coaja verde a nucilor, coajă şi fructe de arin.

 

Culorile simbolizează:

Roşu - simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.
Negru - absolutism, statornicie, eternitate.
Galben - lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate.
Verde - reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.
Albastru - cer, sănătate, vitalitate.
Violet - stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.

 

Conform tradiţiei, nu toate ouăle trebuie împodobite cu forme şi figuri, ci doar acelea care se păstrează în casă pentru a aduce noroc şi belsug şi a o apăra de rele: acestea sunt ouăle "muncite", fie policrome, realizate prin vopsiri succesive şi o îmbinare a modelelor, de unde şi denumirea de "împestriţate", fie cele roşii cu ornamente aplicate cu ceară albă sau prin scrijelirea vopselei.

Ouăle monocrome, aproape întotdeauna roşii, se numesc în Bucovina "merişoare". Ele se vopseau în trecut doar cu substanţe vegetale şi erau destinate prinoaselor pentru morţi.
Ouăle împodobite se duc la biserică pentru a fi sfinţite, iar după slujba Învierii, mai întâi vârstnicii şi apoi tinerii le ciocnesc rostind formulele de confirmare a credinţei "Hristos a înviat!", "Adevărat a înviat!".

 

În Transilvania, capul familiei împarte un singur ou sfinţit cu toţi membrii acesteia. Aceasta împărţire înseamnă că, dacă cineva se va rătăci peste an pe căi necunoscute şi se va gândi la acela cu care a mâncat ou în ziua de Paşti, va nimeri calea. Ciocnitul ouălor are şi conotaţii prevestitoare: se spune ca cei care ciocnesc ouă roşii se vor întâlni şi pe lumea cealaltă, iar cel al cărui ou se sparge primul, va muri înaintea celuilalt.

Pentru că şi-a primit calităţile prin contact cu sângele lui Iisus, consumul oului de Paşti este supus unor interdicţii care opresc adâncirea chinurilor Lui: primul ou nu se sărează şi nu se taie cu cuţitul, cojile sunt adunate cu grijă, ca sa nu fie călcate, iar cei care vor să fie sănătoşi tot anul îl mănâncă întreg.

Pus în apă împreună cu monede de argint, oul aduce sănătate, frumuseţe şi noroc celor care se spală pe faţă, în zilele de sărbătoare. De asemenea, aşezat sub pernele fetelor de măritat, se crede că le va aduce noroc în dragoste, iar păstrate la icoane sau la grinda casei, ouăle sfinţite asigură sporul acesteia şi o păzeşte de spiritele rele. Având puteri energizante, oul de Paşti este îngropat la capătul viei pentru a-i spori rodul şi, la primul arat, plugul şi vitele trec peste un ou roşu.

În zilele de Paşti şi până la Ispas, ouăle împodobite nu lipseau dintre daruri: fetele le dăruiau băieţilor preferaţi iar, în a doua săptămână după Paşti, finii le dădeau cadou naşilor.

 


Articole asemanatoare mai vechi:

Ultima actualizare în Miercuri, 26 Ianuarie 2011 16:12
 

Revista cu ISSN

CLIL LESSON PLAN Proiect de activitate d…

CLIL LESSON PLAN   Date: 25th March 2011 Teacher: Ofelia Subject: Chemistry Topic: The Periodic Table Type of lesson: consolidation and revision Grade: 7th (age level: 12- 13) Aims:   Revising and consolidating the name and the symbol...

Read more

Planificare model pentru cultura civica …

Planificare model pentru cultura civica invatamant gimnazial   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari calendaristice. Iata...

Read more

Fisa de observare a lectiei

FIŞA DE OBSERVARE A LECŢIEI   Loc:                                                                       Data:                               ____   Profesor/Maistru instructor:                                         Total Elevi:                       ____   Observator:                                                             Funcţie:                           ____   Disciplina:                                                                Nivel/an:                           ____   Lecţia:                                                         ...

Read more

Trecere in revista a textelor semnificat…

PARTEA III Trecere în revistă a textelor semnificative SF pentru copii şi adolescenţi   Introducere Toţi partenerii în proiect au fost rugaţi să selecteze 10-20 de texte SF pentru copii şi adolescenţi care au...

Read more

Proiectul de plan cadru pentru invataman…

Proiectul de plan cadru pentru învăţământul primar   Vezi proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013.   

Read more

Didactica lecturii

DIDACTICA LECTURII prof. MIHAELA MELINTE, Colegiul Tehnic „Traian Vuiaˮ, Galaţi Motivarea elevilor pentru lectură depinde în mare măsură de efortul pe care îl face...

Read more

Tehnici de predarea comunicarii orale in…

TEHNICI DE PREDAREA COMUNICĂRII ORALE ÎN LIMBA ENGLEZĂ Prof. Manda Simona-Cristina Liceul Constantin Brancoveanu, Horezu Articolul este adresat cadrelor didactice care predau limbi moderne, mai exact limba engleză și are...

Read more

Metode si forme de organizare a educatie…

METODE ŞI FORME DE ORGANIZARE A EDUCAŢIEI ESTETICE   Înv. Marc Aurica Şcoala Gimnazială Câmpeni   Educaţia estetică este o componentă a educaţiei integrale şi armonioase cu ajutorul căreia realizăm formarea personalităţii omului prin...

Read more