TULBURÃRI ALE LIMBAJULUI

Profesor: Maxim Elisabeta

Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 Botosani

Acum ceva vreme în una din clasele la care predam era un copil foarte special, Petronela. Era o fetitã drãgutã, dar din nefericire cu un handicap mintal. Prezenta dificultãti de învãtare si întreaga sa dezvoltare era complet diferitã de a celorlalti copii. De multe ori era dificil sã faci fatã tulburãrilor sale de comportament. Desi entuziastã la începutul scolaritãtii, datoritã esecurilor repetate înregistrate ajunge sã-si piardã încrederea în fortele proprii. Teama de esec se instaleazã, iar întreg comportamentul sãu începe sã fie caracterizat de opozitionism, lucruri care sunt hotãrâtoare în luarea deciziei de a acorda o atentie crescutã Petronelei, sub forma unei interventii specializate.

Cuvinte cheie: studiu de caz, dislalie, dislexie, disgrafie, mutism

Subiect propus pentru studiu:

G. Petronela, nãscutã la 20 februarie 2001, în localitatea Trusesti, judetul Botosani. A început terapia logopedicã la vârsta de 8 ani, fiind în clasa întâi.

Anamneza

Nasterea a avut loc la termen. Pe parcursul sarcinii, mama (diagnosticatã ca fiind oligofrenã) a avut diferite conflicte si a trecut prin numeroase stãri tensive. Copilul prezenta la nastere defecte ale cavitatii bucale, ceea ce a dus la tulburãri în dezvoltarea vorbirii. Este în plasament de la 10 III 2001. Primele cuvinte le pronuntã dupã 9 luni, urmând o evolutie încetinitã a limbajului. Primele cuvinte cu sens le pronuntã în jurul vârstei de 2 ani. Dupã aceasta vârstã s-a observat o stagnare de lungã duratã a vorbirii si aparitia unei bâlbâieli puternice. Cuvintele achizitionate în continuare erau foarte denaturate si legate de necesitãti imediate.

Începând din anul 2007 a fost înscrisã la scoalã, unde s-au semnalat imediat aspecte ale inadaptãrii scolare, inadaptare determinatã de factori biologici, psihologici si sociali: deficiente senzoriale si motrice, stãri anxioase si timiditate. A pornit cu destul interes în primele zile de scoalã, dar datoritã instabilitãtii psihice si celorlalte tulburãri senzoriale, nu a reusit sã facã fatã cerintelor scolare chiar de la început (nu se încadra în liniatura caietului, nu executa corect semnele grafice, nu le putea memora). Esecul a dus la pierderea încrederii în fortele proprii, la aparitia unei temeri de esec, refuzând apoi sã scrie, sã citeascã, sã vorbeascã, la instalarea unui mutism electiv.

Ancheta socialã

Este al doilea copil. Mai are o sorã nãscutã la 26 decembrie 1989. La nasterea copilului, mama avea 33 de ani. Mama are patru clase si nu are ocupatie în prezent. Locuiesc împreunã cu o altã persoanã, în vârstã de 80 de ani, pensionarã (nu sunt relatii de rudenie cu aceasta) în casa acesteia. Conform adeverintei medicale emisã de medicul de familie rezultã cã mama este oligofrenã. Cealaltã fiicã, conform adeverintelor medicale eliberate de acelasi medic de familie nu se aflã în evidentã ca având acelasi diagnostic ca mama sa.

Conditiile de locuit sunt necorespunzãtoare deoarece au o singurã camerã de locuit în suprafatã de circa 9 metri pãtrati si o salã, pardosite cu lut pe jos, fãrã luminã corespunzãtoare, igrasioase. Nu posedã alte bunuri mobile sau terenuri. Conditiile de igienã psihicã sunt de asemenea necorespunzãtoare datoritã mamei care este oligofrenã, ceea ce implicã tulburãri psihice si prezentei persoanei de 80 de ani, bolnavã de diferite boli specifice vârstei.

1. Evaluare psihologicã (psihodiagnoza)

Dezvoltare intelectualã - deficientã mintalã medie (Q.I.- 48); atentie instabilã, slabã putere de concentrare, fatigabilitate rapidã, memoria si gândirea slab dezvoltate, limbaj sãrac, slab dezvoltat.

Dezvoltare psihomotricã - reprezentarea spatialã și raporturi slab dezvoltate, timp de reactie si viteza miscãrilor reduse.

Dezvoltare afectiv - psihomotricã - se remarcã lipsa efortului motivational, instabilitate si fragilitate afectivã, emotivã, irascibilã, neechilibratã, închisã în sine.

Abilitãti, interese speciale, dificultãti si / sau trãsãturi specifice de comportament si personalitate

Prezintã interes legat de ceea ce doreste ea sã facã (activitãti practice), dificultãti de limbaj (dislalie, mutism). Prezintã si tulburãri de comportament de naturã socialã, tradusã prin opozitionism, refuz de a comunica. Desi cunoaste deprinderile de comportare corespunzãtoare, reuseste sã reactioneze adecvat numai atunci când nu se aflã într-o atmosferã neobisnuitã, care sã-i provoace un tonus afectiv negativ. În asemenea situatii se comportã foarte ciudat, este agitatã, vorbeste incoerent si fãrã legãturã cu subiectul discutiei, cu numeroase onomatopee si gesturi neadecvate.

Comportament socio- afectiv - vrea sã participe la activitãtile de grup, dar se adapteazã greu cerintelor de limbaj. Limbajul greoi a creat o inhibitie mãritã, caracter închis, irascibilitate.

2. Dezvoltarea fizicã - din punct de vedere somatic copilul prezintã o dezvoltare staturalã normalã.

Concluzii logopedice

Întârziere la nivelul limbajului, o usoarã dislalie de cuvânt datoratã tulburãrilor de organizare temporalã, care o împiedicã uneori sã respecte succesiunea corectã a elementelor cuvintelor. Bâlbâiala este datoratã în parte dezechilibrului afectiv care-i produce modificãri si la nivelul vorbirii. Aceastã bâlbâialã a apãrut ca o consecintã a conflictelor afective, determinate de insuccese. Insuccesele scolare si alte fenomene traumatizante din scoalã i-au agravat bâlbâiala si au dus la instalarea unui mutism în unele perioade. Dislalia, bâlbâiala, mutismul au apãrut pe un fond nevrotic: tulburãri de somn, epuizare intelectualã rapidã, sensibilitate emotionalã excesivã, teama de esec. Toate acestea au dus la modificarea raporturilor cu scoala, societatea. Vorbirea expresivã este inexistentã, datoritã greutãtilor în realizarea miscãrilor verbale si a tulburãrii grave a analizei si sintaxei fonematice. Auzul fonematic este grav tulburat. Din aceastã cauzã nu sesizeazã si nu diferentiazã semnele vorbirii. Atentia si memoria pentru vorbirea oralã sunt foarte deficitare, imaginile fonetice labile si difuze. Se observã o insuficientã a manifestãrii verbale pe fondul unei deficiente mintale (întârziere în dezvoltarea psihicului) care au condus la recomandarea si înscrierea în cadrul unui învãtãmânt de tip special. Prezintã unele tulburãri afazice ca buna întelegere, însusire si reproducere a limbajului. În general întelege cuvintele cu un continut din viata de toate zilele si unele propozitii simple. Întelegerea cuvintelor mai complicate din punct de vedere structural si semantic este deranjatã simtitor.

Diagnostic logopedic

Dislalie, bâlbâiala, mutism, dislexie - disgrafie.

Prognostic

Evolutie lentã, cu posibilitãti limitate de recuperare datoritã invaliditãtii sale psihice.

Evolutia pe parcursul terapiei logopedice

Complexitatea tulburãrii a impus initierea unei terapii complexe, urmãrindu-se actionarea asupra diferitelor laturi: a limbajului, memoriei, atentiei, gândirii, afectivitãtii. S-a acordat prioritate realizãrii unui echilibru psihic, prin îndepãrtarea factorilor traumatizanti, cresterea încrederii în propriile posibilitãti. S-a urmãrit modificarea atitudinilor afective si mintale fatã de activitatea scolarã, de relatiile cu învãtãtorul si colegii de clasã. Acestea s-au fãcut cu scopul de a înlãtura fenomenele de inadaptare si crearea terenului necesar înregistrãrii unor succese. S-au avut în vedere 3 afectiuni fundamentale si în functie de acestea s-a conturat si metodica, aplicatã gradat, în functie de necesitãtile imediate.

În prima etapã s-a urmãrit:

ü dezvoltarea auzului fonetic pentru o bunã sesizare si diferentiere a sunetelor;

ü educarea atentiei si memoriei auditive care sã-i permitã urmãrirea constientã, activã a exercitiilor logopedice, sã-i usureze realizarea vorbirii articulare si imitarea vorbirii orale;

ü trezirea interesului, precum si crearea unui tonus afectiv pozitiv.

Copilul este tratat cu afectiune, i se acordã sprijinul necesar la timp, nu i se fac observatii, severitatea este exclusã, reusindu-se o crestere a încrederii în posibilitãtile proprii. Pe parcurs i-au fost încredintate diferite sarcini pentru a o scoate din starea de singularizare, pentru a-i da sentimentul utilului si pentru dezvoltarea simtului rãspunderii. Având înclinatii gospodãresti, a fost numitã responsabil cu ordinea, împãrtirea si strângerea caietelor, stersul tablei, aranjarea planselor etc.

Cerintele au fost gradate si crescânde în dificultate, pe mãsura cresterii posibilitãtilor de realizare, pentru a se evita esecul. Treptat a început sã rãspundã la întrebãri, vocea abia soptitã si gâtuitã de emotii a devenit mai puternicã si mai sigurã. Rãspunsurile, care la începutul terapiei erau monosilabice sau nu existau, devin mai complexe. Greselile fãcute în aceastã perioadã au fost tratate cu aparentã indiferentã, necomentate, pentru a nu suprima primele încercãri de rãspunsuri. Starea de agitatie a scãzut în intensitate, devierile comportamentale erau mai temperate si mai rare.

S-a lucrat si în înlãturarea dislexiei-disgrafiei. Eleva prezenta mari dificultãti la încadrarea în spatiu, în executarea bastoanelor, buclelor, ovalelor, abateri grave de la forma si proportia literelor, legãturi inestetice, stersãturi, îngrosãri, spasme ale mâinii. Au fost fãcute numeroase exercitii de gimnasticã a mâinii, folosindu-se mult timp dirijarea mâinii în scriere. Dacã la început ea refuza sã scrie pânã nu îi era purtatã mâna, dupã un timp s-a observat tot mai mult tendinta de a-și elibera mâna si de a scrie singurã.

Au fost efectuate exercitii de gimnasticã ale aparatului fonoarticulator, a mâinii, a întregului corp asociate cu vorbirea, exercitii respiratorii, urmãrindu-se prin acestea ameliorarea spasmelor din vorbire, educarea respiratiei si a echilibrului dintre inspiratie si expiratie, cu scopul realizãrii unei pronuntii corecte.

Metoda de corectare a scris-cititului a fost metoda fonetico-analitico-sinteticã. Pentru dezvoltarea auzului fonematic s-a folosit mult analiza kinestezicã si opticã. Tot în scopul dezvoltãrii auzului fonematic au fost folosite ilustratii în denumirile cãrora existau sunete identice, în diferite pozitii. Au fost fãcute exercitii de diferentiere a sunetelor apropiate în pronuntare: p-b, f-v, c-g, folosindu-se procedeul opunerii, cuvinte apropiate în pronuntare dar deosebite ca sens (fata-vata, sare-zare, varzã-varsã etc.), prezentându-i fie obiectele, fie imaginile acestora, concentrându-i astfel atentia si ajutând-o sã-si însuseascã si rolul semantic al sunetelor vorbirii.

În scris, pentru realizarea analizei, a fost antrenat analizatorul vizual, urmãrind pe buze silabele si descompunerea lor. Pentru evitarea greselilor în scrierea unor cuvinte mai lungi, acestea au fost analizate în prealabil, descompuse în silabe, numãrate silabele, stabilitã ordinea acestora în cuvânt, înainte si dupã scrierea lor. Citirea acestora s-a fãcut la început pe pãrti si apoi în întregime.

Pe mãsura învãtãrii literelor, au fost compuse silabe, cuvinte, la început mono-, bi- si trisilabice si apoi polisilabice, crescânde în dificultate. Cuvintele au fost compuse din literele alfabetului decupat. Cuvintele, dupã analiza lor foneticã, au fost compuse din silabe colorate, citite, scrise apoi pe caiet si iar citite, aceasta usurând analiza si sinteza. Citirea celor scrise pe caiet, pe tablã, din abecedar, s-a fãcut întâi model, apoi asociat si la urmã individual, urmãrindu-se permanent corectarea pronuntiei.

În scopul formãrii atentiei si memoriei auditive, a acomodãrii cu activitatea logopedicã, pentru început au fost folosite o serie de procedee neverbale, sortãri de obiecte colorate, cu diferite forme, desene de colorat, desene pe pãtratele, reproducerea gesturilor, exercitii de atentie etc. Pe mãsura cresterii posibilitãtii de a asculta si de a întelege vorbirea, au fost initiate activitãti mai complicate: formarea deprinderii de a asculta povesti dupã ilustratii, discuri, participarea la jocuri cu reguli, raportarea atentiei si auzului diferentiat la obiectele respective (cum face?, cine face?) arãtând si denumind în acelasi timp. Prin toate aceste exercitii s-a urmãrit formarea deprinderii de a asculta, de a întelege si de a participa la diferite actiuni.

Dupã un an de terapie logopedicã fetita a reusit sã aibã o citire si o scriere acceptabilã. Vorbirea s-a ameliorat, a devenit mai relaxatã, reactiile afective mai ponderate. Evolutia terapiei se face însã în salturi, perioadele de bunã performantã alternând cu perioade de esec total. Dislexia-disgrafia s-a ameliorat, dar n-a putut fi înlãturatã total. Odatã cu stabilirea unui mai bun echilibru afectiv si ritmul vorbirii s-a îmbunãtãtit, bâlbâiala ameliorându-se considerabil.

Evolutia lentã si în salturi, plus recidivele, fac necesarã continuarea terapiei logopedice.

Bibliografie:

Verza, E. – Tratat de logopedie, Editura Fundatiei Humanitas, 2003

Partenie, A. – Curs pentru studenti si cadre didactice (logopezi, educatoare, învãtãtori, profesori), Editura Excelsior, 1999