Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Personalitati reprezentative ale literaturii franceze
Scris de administrator   
Joi, 08 Februarie 2018 21:34

PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE LITERATURII FRANCEZE

prof. Drăgian Ana-Elena

Colegiul Tehnic ,,Constantin Brâncuşi’’ Oradea

Romantismul francez este marcat prin sciitori precum Chateaubriand, Lamartine, Musset, Vigny, dar cel mai mare scriitor francez romantic, poet, romancier, eseist, dramaturg, este fără îndoială Victor Hugo (1802-1885). Niciun alt poet al lumii nu i-a putut egala în cantitate opera poetică, ce însumează 25 de volume. Pentru Hugo funcţia poetului este aceea de a fi „ecoulul sonor” al timpului său. Printre culegerile sale lirice se numără: „Ode şi balade”, „Orientalele”, „Frunze de toamnă”, „Raze şi umbre”, „Cântecele amurgului”, şi capodopera sa „Contemplaţiile”.

A doua ipostază în care apare Hugo este aceea de poet epic, ca autor al ciclului de poeme adunate în trei volume şi intitulat „Legenda secolelor”, ce ne oferă o viziune completă asupra lumii, ca dezvoltare a geniului uman din secol în secol. Trei idei organizează vastul poem: libertatea, progresul şi revoluţia. Hugo are încredere în ascensiunea spiritului uman, viziunea sa este consecvent optimistă.

Primul său roman celebru este „Notre-Dame de Paris”, o evocare a Parisului din secolul al XV-lea. Alături de pitorescul lumii medievale se afllă naraţiunea sentimentală, intrigile din jurul ţigăncii Esmeralda. În acelaşi timp este un roman eseistic, preocupat de arhitectura bisericilor medievale, în principal de catedrala Notre-Dame.

Romanul „Mizerabilii” echivalează cu sinteza operei, având autoritatea unui document. Personajul cel mai important este Jean Valjean, alături de el Cosette, Fantine, comisarul Javert, Marius, familia Thénardier. Victor Hugo redă organizarea logică a societăţii şi denunţă imperfecţiunea mecanismului social. În Jean Valjean avem un personaj de o mare complexitate, un om în luptă cu propriul destin nefast. Cu numeroase elemente de roman istoric, sentimental şi eroic, Mizerabilii rămâne în istoria literaturii universale prin problematica socială şi prin caracterul excepţional al personajelor.

Primul reprezentant, cronologic vorbind, al realismului francez este Stendhal, ce va rămâne în literatura universală autorul romanelor „Mănăstirea din Parma”, „Roşu şi Negru”, „Lucien Leuwen”. Calitatea artistică îl singularizează însă pe Flaubert în cadrul realismului. Cele mai importante creaţii ale sale sunt: „Doamna Bovary” şi „Educaţia sentimentală”. Sunt romanele unor destine individuale în care relaţia dintre personaj şi împrejurările existenţei sale favorizează primul termen, adică pun personajul în evidenţă. În ambele romane se denunţă meschinăria, stupiditatea şi suficienţa şi se prezintă o lume în care se scurge existenţa plată şi lipsită de orizont a burgheziei obişnuite.

Balzac a exercitat o influenţă deosebită asupra contemporanilor săi. A fost apreciat în Germania, în Anglia de Oscar Wilde şi Swinburne, în Rusia de Dostoievski şi Tolstoi, iar istoricul şi criticul literar Taine îl compara ca forţă creatoare cu Shakespeare şi Michelangelo.

Balzac s-a considerat secretarul societăţii contemporane pe care a vrut s-o reflecte în toată amploarea ei. Originalitatea lui constă în proiectul de a realiza o istorie completă a societăţii sale contemporane organizată într-un sistem coerent de romane. Balzac a propus titlul general pentru întreaga sa operă „Comedia Umană”, împărţită de autor în trei mari serii de studii: studii de moravuri (Moş Goriot, Eugénie Grandet, Iluzii pierdute, Şuanii, Medicul de la ţară ), studii filosofice (Pielea de sogri, Căutarea absolutului ), şi studii analitice (Fiziologia căsătoriei, Mici mizerii ale vieţii conjugale )

Dar Balzac s-a concentrat asupra studiilor de moravuri, cel mai amplu concretizată. Lumea banului, a intrigilor politice şi financiare formează imaginea specific balzaciană a realităţii contemporane lui.

În poezia modernă, cei mai invocaţi simbolişti sunt: Rimbaud, Mallarmé, Verlaine şi Baudelaire, care va fi cunoscut ca un precursor al simbolismului. Principala sa operă este „Florile răului”, ce se distinge printr-o arhitectură deosebită. Cuprinde şase părţi de dimensiuni diferite şi titluri personale: Spleen şi ideal, Tablouri pariziene, Vinul, Florile răului, Revoltă şi Moartea. În Istoria literaturii universale , Ovidiu Drimba remarcă „perfecta sa organicitate”[1], iar sub acest aspect, nici un alt volum de poezii din lirica universală, exceptând „Canţonierul” de Petrarca şi „Fire de Iarbă” de Whitman, nu i se poate compara. Lui Guillaume Apollinaire îi revine meritul de a fi inventat o poezie estetică modernă care are la bază surpriza, minunea, asociaţiile bizare, şi care va domina mesajul liric al secolului XX.

Apollinaire crede că experienţa plastică a cubismului poate fi preluată în oarecare măsură şi de poezie, şi de aceea şi-a propus să scrie o poezie cubistă, o picto-poezie.

Un mesaj poetic incendiar va fi oferit de gruparea Dada, care ia fiinţă la Zürich, unde mai mulţi intelectuali europeni se adună în 1916 ca urmare a unei crize a artei, a intelectualităţii şi a războiului. Valorile estetice tradiţionale sunt destabilizate, abolite, ignorate şi înlocuite cu grotescul şi absurdul. Iniţiatorul grupului este un poet de origine română, Tristan Tzara, care adoptă cuvântul dada deschizând la întâmplare dicţionarul. Poezia dadaistă se confecţionează din cuvinte decupate la întâmplare dintr-un ziar şi puse din nou alături după un principiu al hazardului.

O nouă concepţie asupra romanului apare, odată cu publicarea romanului „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust. După Gaёton Picon, Proust aparţine generaţiei excepţionale, care ar fi dat Franţei ultimii săi clasici[2]. Această nouă concepţie gravitează în jurul problemei timpului, conceput ca o a patra dimensiune. Opera lui Proust se impune prin măreţie şi autenticitate. Construcţia romanescă având masivitatea unei catedrale, dar de asemenea fiind o vastă simfonie a luptei eterne a omului cu timpul, a eşecurilor şi-a victoriilor lui, această operă se înscrie ca un monument culminant a conştiinţei umane şi artstice a secolului nostru.

Epoca dintre cele două războaie este dominată de sclipirea operei şi a personalităţii lui André Gide. Urmează generaţia etică, reprezentată de umanismul tragic al lui André Malraux sau de simţul răspunderii lui Antoine de Saint-Exupéry.

După cel de-al doilea război mondial se remarcă umanismul ateu al lui Camus, ca şi cel al lui Sartre sau Simone de Beauvoir, iar în ceea ce priveşte teatrul absurdului, Eugène Ionesco va reda cel mai bine tragicul incomunicabilităţii.

Dacă luăm în considerare premiile Nobel decernate începând cu 1945 scriitorilor francezi - Gide (1947), Mauriac (1952), Camus (1957), Saint-Jean Perse (1960), Sartre (1964), Beckett (1969), considerat atât scriitor francez cât şi irlandez-, vom putea înţelege complexitatea acestei perioade atât de scurte totuşi, dar în care multe pagini au fost scrise.

Bibliografie:

Drimba, Ovidiu, 1999, Istoria Literaturii universale, Ed. Saeculum, Bucureşti, p.172. vol.1

Păuşeşti, Alexandru-Dumitru, 1968, Istoria literaturii franceze, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.147



[1] Drimba, Ovidiu, 1999, Istoria Literaturii universale, Ed. Saeculum, Bucureşti, p.172. vol.1

[2] Păuşeşti, Alexandru-Dumitru, 1968, Istoria literaturii franceze, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.147

 

Ultima actualizare în Luni, 12 Februarie 2018 21:55
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Conceptul de prostie in viziunea filosof…

CONCEPTUL DE PROSTIE ÎN VIZIUNEA FILOSOFULUI ERASMUS   de Marian DRAGOMIR   Nu ştim dacă Erasmus din Rotterdam a fost primul european conştient aşa cum îl numeşte Stefan Zweig, dar cu siguranţă a fost...

Read more

Pregatire si selectionare pentru olimpia…

Pregatire si selectionare pentru olimpiadele internationale 2015   Vezi Calendarul activitatilor de pregatire si selectionare a loturilor participante la olimpiadele internationale 2015.

Read more

DEZVOLTAREA CREATIVITATII ELEVILOR PRIN…

STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA CREATIVITÃŢII ELEVILOR PRIN DIFERITE METODE Inst. Aurelia Ceausu Şcoala Generală ,,Gheorghe Tãtãrãscu”, Tg. Jiu     1. Obiectivele cercetãrii - descoperirea creativitãtii individuale; - educarea si dezvoltarea creativitãtii...

Read more

Ordinul 6866 din 2012 privind aprobarea …

Ordinul 5866 din 26 septembrie 2012 (Ordinul 5866/2012) Ordinul privind aprobarea programelor scolare de Limba si literatura italiana materna pentru clasele a IX-a si a X-a   Afla ordinul privind aprobarea programelor scolare...

Read more

Particularitati ale persoanelor varstnic…

PARTICULARITĂȚI ALE PERSOANELOR VÂRSTNICE   Andone Crenguța - profesor Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov   Consider că articolul Particularități ale persoanelor vârstnice este una de actualitate deoarece fiecare dintre noi are un părinte sau...

Read more

Calitatea in educatie

CALITATEA IN EDUCATIE   Conform Cadrului National de Calificari Profesionale, calitatea reprezinta nivelul de satisfactie pe care il ofera eficacitatea ofertei educationale din domeniul invatamantului si formarii profesionale, stabilit prin atingerea unor...

Read more

Softuri pentru harti mentale

SOFTURI PENTRU HĂRȚI MENTALE Profesor Bușcă Laura Liceul Tehnologic “Lazăr Edeleanu”, Năvodari Rezumat: Acest articol prezintă noțiunea de hartă mentală, importanța utilizării acesteia în activitatea...

Read more

Caracterizare generala varsta scolara mi…

CARACTERIZARE GENERALĂ - VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ   Profesor Lazar Mihaiela Liceul de Artã „Ioan Sima” Zalãu     “Etapa micii şcolarităţi este perioada când situaţiile repetate duc la constituirea de mijloace de gândire mai operative în...

Read more