STUDIU- ALĂTURI DE ŞCOALĂ

Prof.inv.primar Gligor Dana

Școala Gimnaziala Cîmpeni

Împreunã cu pãrinţii,şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primarã a copilului. În acest context, educarea pãrinţilor dupã principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.

Pãrinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existenţa materialã, cât şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia considerã cã este suficient sã se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hranã, îmbrãcãminte, locuinţã, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicãri afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţã.

Cercetãrile aratã cã „în programele în care pãrinţii sunt implicaţi elevii au performanţe mai mari la şcoalã decât aceleaşi programe, dar în care pãrinţii nu sunt implicaţi” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al pãrinţilor în viaţa şcolarã a copiilor lor influenţeazã şi rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu cât pãrinţii colaboreazã mai bine cu şcoala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educaţia nu este un proces de care este responsabilã în mod exclusiv şcoala, dar nici pãrinţii; este un proces al cãrui succes depinde de colaborarea dintre cele douã pãrţi implicate.

Aşteptãrile pãrinţilor şi atitudinile lor privind educaţia copilului sunt la fel de importante ca şi activitãţile desfãşurate de cadrele didactice. Cei mai mulţi pãrinţi doresc sã fie implicaţi în educaţia copiilor, dar mulţi nu ştiu cum sã devinã implicaţi. Cei mai mulţi profesori simt cã implicarea pãrinţilor este esenţialã, dar mulţi nu ştiu cum sã facã acest lucru. şcoala are nevoie sã încurajeze şi sã promoveze implicarea pãrinţilor ca parteneri.

Educaţia, definitã în termeni foarte generali, este un proces al cãrui scop esenţial este de a uşura o anumitã modificare de comportament. Pãrinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. Împreunã cu pãrinţii,şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primarã a copilului. În acest context, educarea pãrinţilor dupã principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.

Pãrinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existenţa materialã, cât şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia considerã cã este suficient sã se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hranã, îmbrãcãminte, locuinţã, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicãri afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţã.

În general, comportamentul parental este inspirat din propria exterienţã de viaţã a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.

Educaţia pãrinţilor poate fi: