JOCUL DIDACTIC LA CLASA PREGĂTITOARE

Prof. Înv. Primar, Vladu Ana Nicoleta

Școala Gimnazială Nr. 3 Rovinari

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire şi educare a copiilor de vârstă şcolară mică, deoarece rezolvă, într-o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe.

Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace didactice este cu atât mai mare cu cât realizăm o concordanţă perfectă între procesul instructiv - educativ şi acţiunea de joc, atât de atractive pentru copil. În felul acesta procesul asimilării şi adâncirii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul vârstei şcolare mici.

Jocul ca modalitate de relație între individ şi lumea obiectelor şi a relațiilor constituie formula primară a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției şi o cale de organizare a cunoaşterii.

Copiii şcolari mici se angajează frecvent în jocuri sociodramatice sau constructive şi tind să aibă rezultate mai bune la testele de inteligentă decât ceilalti copii de aceeaşi vârstă care sunt inclinați să se joace într-o manieră senzorio-motorie. Copiii care se joacă frecvent într-o manieră constructivă sunt eficienți în rezolvarea problemelor convergente. Copiii care se joacă frecvent într-o manieră sociodramatică sunt eficienți în rezolvarea problemelor divergente.

Cercetările au evidenţiat mai multe forme de joc (ca forme de învăţare):

a) jocul explorator-manipulativ - are 1a bază explorarea prin manipulare a obiectelor lumii înconjurătoare care constituie sursa principală de stimulare caracterizată printr-un grad ridicat de eterogenitate ; organizarea mintală a persoanei este rezultatul antrenamentului pe care aceasta îl face în cadrul procesului de organizare a stimulilor, în mai multe faze:

- recepţia şi recunoaşterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor;

- diferenţierea obiectelor după unele insuşiri;

- identificarea obiectelor în funcţie de anumite criterii propuse;

b) jocul reprezentativ – („jocul de-a ...”), apare în momentul când obiectele deja cunoscute pot substitui alte obiecte care lipsesc; mecanismul acesta de comutare are la bază funcţia semiotică a comunicării şi exprimă gradul de organizare mintală a individului ;

c) jocul cu reguli - începe cu formele de activitate ludică în care sunt valorificate legile de asemănare, deosebire, asamblare, succesiune, aşezare spaţială etc.; ulterior, apare o altă categorie de reguli care se referă la modul de utilizare şi restructurare a realităţii prin integrarea valorii conferite în context social rolurilor şi comportamentelor umane.

În cadrul activităţilor de terapie educaţională, un loc aparte îl ocupă conceptul de joc didactic. Jocul didactic constituie o formă de activitate prin care se rezolvă una sau mai multe sarcini didactice prin îmbinarea tehnicilor de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Folosim adesea jocul didactic în diverse forme pentru a stimula elevii să rezolve o sarcină didactică într-o formă cât mai atractivă, ştiut fiind faptul că învăţarea care implică jocul devine mai plăcută şi reconfortantă. Jocurile devin metode de instruire în cazul în care ele sunt organizate şi se succed conform logicii cunoaşterii şi învăţării.

Fiecare joc didactic cuprinde următoarele elemente constitutive, prin care se deosebeşte de celelalte jocuri şi activităţi ludice

- conţinutul - include cunoştinţe însuşite anterior în cadrul activităţilor comune cu întreaga clasă; acestea se referă la cunoştinţe matematice, elemente de limbă maternă, plante, animale, anotimpuri, activităţile oamenilor etc.;

- sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, identificare etc.; deşi jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, ele pot dobândi mereu alt caracter datorită diversităţii formelor pe care le poate lua sarcina didactică; din acest motiv jocul apare în forme noi, neprevăzute, interesante şi atractive pentru copil;

- regulile jocului - îndeplinesc o importantă funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii, arătându-le cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă, cum se distribuie responsabilităţile în grup etc.;

- acţiunea de joc - cuprinde momentele de aşteptare, surpriză, ghicire, întrecere, care fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru elevi.

Contribuţia jocului didactic la stimularea şi dezvoltarea capacităţilor cognitive ale copilului, educarea trăsăturilor de personalitate şi realizarea obiectivelor de cunoaştere ale procesului de predare-invăţare este evidentă; prin jocul didactic, elevul îşi angajează întregul potenţial psihic, îşi ascute observația, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.

Jocul didactic este una dintre cele mai accesibile forme de activitate datorată originalităţii sale specifice ; împletirea strânsă a jocului cu activitatea ; îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică .Jocul didactic este un important mijloc de educaţie care pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului. Rolul şi importanţa jocului constă în fapul că  el facilitează procesul de asimilare , fixare şi consolidare a cunoştinţelor. Datorită caracterului său formativ jocul influenţează dezvoltarea personalităţii copilului . Eduard Claparide spunea că principala trebuinţă a copilului este jocul  este activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimţite la munca serioasă.

Jocul este considerat azi in teoria pedagogică ca modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie (Jean Piaget), asigurând copilului largi posibilităţi de activism intelectual. Jocul este practica dezvoltării şi în consecinţă în perioada copilăriei el este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative. Prin joc, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi în acelaşi timp dobândeşte în mod progresiv capacitatea de a-şi stăpânii emoţiile.

Jocul didactic este un mijloc de facilitare a trecerii timpului copilului de la activitatea dominantă de joc la ceea de învăţare. Jocul didactic prezintă ca nota definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu cel distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc.

Aceasta îmbinare a elementului instructiv-educativ  cu cel distractiv face ca pe parcursul desfăşurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanşează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc  eficienţa acestuia şi contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalităţii celor antrenaţi din joc.

Elementele componente ale jocului sunt :

• Scopul jocului reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv şi se formulează pe baza obiectivelor de referinţă din programa activităţilor instructiv-educativ.

• Conţinutul jocului include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cu care copiii operează în joc.

• Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv  copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus.

• Regulile jocului concretizează sarcina didactică şi se realizează legătura dintre aceasta şi acţiunea jocului.

• Elementele jocului includ căile, mijloacele folosite pentru a da coloratură plăcută, atractivă, distractivă activităţii desfăşurate.

  Condiţii de organizare a jocului didactic:

  - jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante, urmărindu-se scopul şi conţinutul lectiei;

  - să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;

  - să fie bine pregătit de educator în direcţia utilizării eficiente a materialului folosit

  - să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;

  - să creeze momente de relaxare, de odihnă şi să se folosească mai ales atunci când copiii dau semne de oboseală;

  - să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei desfăşurate;

  - să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă ;

  - să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilitatile intelectuale ale elevilor - activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei şi să fie repartizate în diferite secvenţe, sarcinile didactice ale jocului având caracter progresiv;

  - indicaţiile privind desfăşurarea activităţii, precum şi regulile jocului să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate;

  - activităţile de joc să se desfasoare într-un cadru activ, stimulator și dinamic, urmărindu-se atent respectarea regulilor de către elevii participanți la joc;

  - jocurile să nu fie nici prea ușoare, nici prea grele și să determine stări emoționale care să întrețină interesul și participarea copiilor.

  Clasificarea jocurilor:

• După scopul educaţional urmărit:

  1. jocuri de mişcare;

  2. jocuri de exersare a pronunţiei corecte;

  3. jocuri de atenţie şi orientare spaţială;

  4. jocuri de dezvoltare a memoriei, gândirii;

• După sarcina didactică urmărită:

1. jocuri pentru fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor;

2. jocuri de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe;

3. jocuri de verificare şi evaluare.

• După conţinut

1. jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;

2. jocuri didactice matematice;

3. jocuri didactice pentru educarea limbajului, etc.

• După locul pe care îl ocupă în activitate:

1. Jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

2. Jocuri integrate în alte activităţi .

Din punct de vedere educativ trebuie să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca, elementul distractiv cu efortul fizic şi intelectual.

În şcoală se pot organiza şi jocuri didactice interdisciplinare în care se îmbină sarcini didactice în diferite domenii de cunoaştere, ele au aceeaşi  structura şi respectă aceleaşi condiţii de realizare ca şi jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate.

Jocul didactic are o valoare deosebit de importantă în dezvoltarea capacităţii şi formarea personalităţii acestora în activităţile instructiv-educative.

Folosirea jocurilor didactice în toată varietatea lor constituie prima treapta în realizarea învățământului formativ, care urmarește să dezvolte activismul intelectual, deprinderile de muncă intelectuală, de conduită morală, de activitate fizică, urmărind ca toate aceste deprinderi active să se dezvolte prin valorificarea resurselor psihice și fizice proprii.

BIBLIOGRAFIE:

1.Curriculum pentru Învăţământul preşcolar, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, (2008);

2. Antonovici, S., Jalba, C., Nicu, G., Jocuri didactice pentru activităţile matematice în grădiniţă, (2005);

3.Marinescu, E., Metodica cunoaşterii mediului înconjurător şi a dezvoltării vorbirii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1969)